AcasăCamera de gardaGenerația de bumbac

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc și pară pe ei. Pentru câteva greșeli costisitoare, pentru că ceream mai mult de la ei, pentru că eșecul, pe atunci, nu avea nimic glorios. Cu toate astea, marketingul mereu prezent i-a poreclit „Generația de aur”. Nu câștigaseră niciun aur, nici argint, nici bronz, nici măcar o fieroaică. Dar reușiseră să iasă din condiția de mediocri, ba chiar, uneori, să sclipească.

Treizeci de ani mai târziu lucrurile s-au schimbat. Păr albastru, freze, tatuaje și gălăgioasă mediocritate. Plus o gălăgioasă fanfară care încearcă să convingă că avem aici un produs remarcabil. Pentru că da, e vorba doar de negustorie. Circul care e fotbalul de azi, cu fițo-vedetele, tăvăleile și blătuielile lui, e negustorie și atât. Iar flăcăii ăștia împachetați laolaltă reprezintă produsul pe care negustorii l-au numit „generația de suflet”. Un perfect caraghioslâc! Dacă ăsta ne e sufletul, cu păr albastru, mânjit cu tatuaje cretine, mediocru, tăvălit de mai toți, atunci chiar suntem în rahat.

Sigur, azi e vremea când funcționează râgâiala motivațională, pârțul corect politic. Azi e cu „sunteți toții niște învingători”! De la școală până în sport. Azi nu mai socotim performanțele, ci numărul de „like”-uri pe instagram. Nu mai aplaudăm competența, realizările, ci poveștile siropoase pe care le livrează toneta de marketing. Generația sufletu’ a jucat fix cum arăta! Au bătut niște prăpădiți mai distruși decât ei, după care și-au plimbat tatuajele prin iarbă. Și atât. Ceea ce au făcut ei acolo se numește eșec. Unul mare și ridicol, care nu e deloc de aplaudat ori elogiat. Dar, sigur, „sunteți cu toții niște învingători”. Niște analfabeți care comentau meciul la televizor au zis că e cu generația de furazolidon și că eșecul e o mare ispravă, așa că gloata nădușește în elogii și vomită recunoștință.Vivat eșecul, că suntem în Retardistan!

Da, știu. Mi se spune că „atât au putut”. Așa e. Dar ceea ce au putut nu e de aplaudat. Chiar dacă televizorul spune că „generația de plastilină”. Încă ar trebui să mai știm ce e performanță și ce e eșec, ce e merituos și ce e lamentabil. Și, că veni vorba, nu mă găsesc deloc impresionat nici de gloata galbenă care a umplut stadionul. Pentru că „a zis la televizor” că „generațea dă suflete”. E aceeași gloată care își ducea masca la vaccinat. Că „a zis” la televizor. Aceeași gloată care l-a băsescu, l-a iohannis, l-a toate alea. Că a zis la televizor. Aceeași gloată care refuză să vadă diferența dintre gargară roz și jegul concret. Și nu, dacă tragi un tricou galben și mergi la meci nu ești patriot, ești doar microbist. Iar dacă aplauzi eșecul, ești un microbist incompetent.

Nu e nimic plăcut în ce spun. Și nimeni nu vrea să audă asta. Tocmai de aia o spun. Deși nici mie nu îmi place să o spun. Ne-am obișnuit cu cleioasa mediocritate în toate. Am ajuns să o confundăm cu performanța. Ne-am încurajat tinerii să se consacre ( cum sună!) nămoloasei mediocrități, mângâindu-i încurajator pe creștetul vopsit și asigurându-i că „pentru noi sunteți niște învingători”. În toate, nu doar în fotbal.

Iar toată discuția nu e despre fotbal. E despre noi, despre ce am devenit. Despre criteriile noastre. Că tot e an electoral.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...