Îngenunchiștii

Instrumente de percuție:

Azi, vorbim despre teslă!

Datul cu tesla în coaie a devenit activitatea favorită a multor gogomani în Occidentul de azi. Pentru că ritualul pe care îl practică acum îngenunchiștii nu e altceva decât fix bubuirea coaielor sub teslă.

Premisa, cică, e simplă: lupta împotriva rasismului.

Deci, dacă ai o anumită culoare a pielii, pentru că rasismul e nașpa, stai în genunchi în fața ălora care au altă culoare a pielii. Și le pupi bocancii. La propriu. E pe bază de culoare a pielii, deci e, clar, anti-rasism.

Hă? Da’ mă-ta de consuma substanțe de-alea când era borțoasă?

Deci vine oprimatu’, o bate pe mă-ta, o sparge pe nevastă-ta, te chelfănește și pe tine, după aia se duce să se aprvizioneze cu ce vrea fibra lui folosind intrarea de urgență, prin vitrină. Și tu îi zici; bă, iartă-mă, că te-am oprimat așa tare. Pe urmă te duci să-ți schimbi leucoplastul.

Hai să ne înțelegem. Rasismul există. Îngenuncheala e dovada. Doar că nu întotdeauna ăia care zic că sunt victime sunt victime și nu obligatoriu ăia care stau în genunchi sunt bestiile asupritoare. Rasismul există pentru că natura umană, păcătoasă, bicisnică, încă funcționează așa cum funcționează, tribalismul, în variile sale forme de expresie, ne dictează multe dintre judecăți, multe dintre acțiuni. Rasism e și când oprimații din Africa de Sud gâtuiesc fermieri albi. Ticăloșia trecutului nu justifică oroarea prezentului, iar crimele de azi, ale, cică, victimelor, nu luptă împotriva rasismului, ci îl perpectuează, generează o nouă promoție de victime, care așteaptă să le vină rândul, lor sau urmașilor lor, să iasă la jefuit prăvălii.

Discriminarea rasială, în Occident, nu a dispărut, dar începe să își schimbe sensul, sub pretextul „reparațiilor”. Care reparații, bre? Cum repari o falcă ruptă rupînd un picior? Dar există discriminații de meserie, care te asigură că se poate. Că, ohoo, ce discriminați sunt ei când stau cu bocancii nepupați. Rasismul, real sau fictiv, e sursa lor de existență. E șmenul care aduce voturi pentru șmecheri, așa că dacă acum nu mai avem, îl invocăm pe ăla de acum 200 de ani. Iar îngenunchiștii, guguștiuci cretini, dar docili, stau ca aia cu trei iezi, zicând că ce le intră în cur se cheamă justiție socială.

Nu există justiție socială, dreptate sau echitate atunci când, prin rotație, unii sunt în genunchi și alții în picioare, cu brațele în sân. Nici în magazinele Nike nu se dă justiție socială prin geamul spart.

Și până la urmă, ce cred dobitocii ăia că fac ei cu tesla? Hă? Că dacă vrei să îți dai cu ea în coaie, trebuie ca mai întâi să le ai.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...