De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de hărnicuți care tot împing, trag, îmbrâncesc baba pe asfalt, doar-doar o trece strada, nu unde are ea treaba, ci unde o reped zbuciumații.

De o parte batrioții, zuveranijdii vânjoși care tot zbiară și nădușesc nepricepând de ce nu vine trampu, de ce nu vine mascu, de ce nu vine vansu, de ce nu vine carlsonu, pe scurt de ce nu vine americanu’ să le salveze lor bunătate de zuveranizm care l-au tricolorat de ei de neatârnare care este. Cătrăniți nevoie mare că le-au rupt geto-dacul de rit apicultor salvatorist, în plin zvâc metafizic, zuveranijdii au trecut repede peste necăjeala prăbușită peste ei de ospătarii de la grădina constituțională – terasă, gustări și antren – și s-au avântat să-și găsească pe mesia 2.0, tot geto-dac, dar de rit manelos, pre carele să-l umple de tuș că doar astfel cată a se mântui nația. Iar acum iar zbiară și nădușesc nepricepând de ce nu vine trampu, de ce nu vine mascu, de ce nu vine vansu, de ce nu vine carlsonu, pe scurt de ce nu vine americanu’ să le  sprijine lor candidatu’ de suveranizm și metale prețioase care este.

De partea cealaltă nezuveranijdii proioropeni, mai soroșelnici la chimir și vegani la mațe, cătrăniți și ei. Că le-a tăiat americanu’ iueseidu iar asta le cauzează la ioropenism și manichiură. La ei e mai greu cu identificarea candidaciului care va să facă țara o ditamai piztă de trotinete întru salvarea planetei din punct de vedere gretacarbonic. Greu. Greu de ales. Să fie dihorul buhăit priceput în chiulăreli și șmen manual sau ciocănitoarea de mahala zvântată? Că ambele paseri au cur soroșelnic și cioc securici.

Părți ar mai fi, țară e puțină. Și prăpădită.

Cum personalul de la grădina constituțională – terasă, gustări și antren – a decisără că alegerili care a fost e bune, da’ nu se pune, se mai trage o ediție, mai specială, pe bază de cine are voie ieste, cine n-are voie rămâne cu apicultura și metafizica de deșteptare. Așa că alegeri noi, mai pe căldură, cu burta plină, după ghiftuiala de Paște. Că după fripturică și saladebeof parcă și suveranizmu e mai moale și galben și euroba e mai allahuakbaristă. Și merge votu’ ca șprițu’ după grătar. Sau în loc de.

În timpul ăsta țara e ținută la opinteală pă interimăreală dă un domn cu față  vag umanoidă și personalitate de meduză cu păr. Care se grijește să nu sară osia de pe axa ioroatlantică și să nu cumva să ducă boborul lipsă de oareșeceuri. Boborul ucrainiot. Care este.

Ce n-am pomenit? Ciolacu. Nici nu (se) merită. Că suntem în postul paștelui și nu vorbim despre căcat.

Asta e. Pe mai departe eu o să nu scriu, o să nu vorbesc, iar norodul își va găsi mântuirea. C-o fi securică suveranizd merican, c-o fi securică trotinetă, tot aia. Tot c-o gaură-n cur și un găuroi în bozunar rămânem. Și ofticați. Aia e.

P.S. Care este