Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există ca să-i facă lui curul mare, iar instituțiile statului român există ca să-i rezolve/plătească plimbările lui și ale gaiței.

România nu mai are politică externă. Pentru că România nu-și mai aparține. N-a fost nevoie de tancurile lui Putin ca să ajungă în halul ăsta. A fost de ajuns „votul democratic”, „patriotismul” securicilor și slugărnicia obișnuită a norodului ăsta. Da, a norodului ăsta. E comod să dai vina pe jegul carcalacilor din politică, dar jegul ăsta a fost mereu votat, salutat, aplaudat, ovaționat, cu grohăit entuziasm de hoardele de muici care erau mereu gata să dea cu muia-n unii și ștampila în alții. Iar azi suntem aici. În căcatul călduț în care ne bălăcim, mormăind, behăind, apoi ațipind toropiți sub bocancul stăpânilor.

România nu mai are politică externă, dar are Minister al Afacerilor Externe. Că mare căcăt de afaceri (externe) mai avem noi acum! MAE e o aglomerare de sinecuriști, al căror rost e doar acela de a transcrie ordinele stăpânilo și, mai apoi, de a le aduce la știința slugoilor de pe aici. În rest, sinecureală. Singura chestie la care încă se mai lucrează acolo, din greu, e organizarea plimbărilor iohănetelui. Treaba funcționează așa: iohănetele și gaița își rostesc  pofta de plimbare, indicând niște destinații, iar ăia de la MAE trag ca disperații să găsească formule de decontare. Reformulez. Ăia de la MAE trag ca disperații să pregătească „agenda vizitei”.

Prin „agenda vizitei” se înțelege avion de lux. Pentru iohănete și pupăza lui. Că-i place luxul. Mai ales la început de săptămână, după ce face băiță. Restul, slugărimea care trebuie să-i care pardesiul și să se asigure că neamprosteanul are curul bine pupat, zboară separat, cum se descurcă, dar având grijă să ajungă din timp, ca să-i dea temenele când coboară din avion. Că suferă.

Chestiile astea trebuie să devină decontabile. Nu că l-ar întreba cineva, l-ar deranja careva să-i spună că e neam prost. Așa că în destinațiile de vacanță ale ghiolbanului trebuie găsiți niște băieți care și-ar putea găsi câteva minute ca să-l bage în seamă pe nesimțit. Un viceprimar de comună, un șef de vulcanizare, orice. În rest, plimbare, plajă și safari. Și cârciumi de lux. De mare lux. Că se decontează.

Că ghiolbanul e în halul ăsta de nesimțit și vrea să se dea uța pe banii contribuabililor e de mare rahat, n-ar fi o mare dramă, la cât se ciordește în țara asta. Problema, reală și extrem de gravă, apare atunci când discutăm despre reprezentarea României, despre prestigiul acestui stat, atât cât a mai rămas. Din prestigiu. Și din stat.

Coborârea sub un anume nivel de reprezentare, în contactele „oficiale”, înseamnă o insultă adusă statului român. Care se întâmplă să fie, chipurile, reprezentat de acest nesimțit. Sigur,  iohănetele merită orice insultă, flegme în ochi și șuturi în cur. România și românii nu. Nivelul inferior de reprezentare în aceste contacte oficiale devine un indicator al nivelului de respectabilitate a statului român, al prestigiului și poziției României în țarcul politicii globale. Iar când președintele acestei țări are ca echivalent un viceprimar dintr-un cătun african, atunci asta indică fix cota României. Și asta e inacceptabil. Pentru că o astfel de degradantă postură nu poate fi reparată decât cu un uriaș consum de resurse și eforturi diplomatice, vreme de ani buni, decenii chiar. Efort de care politica externă românească nu e capabilă. Și asta se reflectă asupra statului cetățenilor români în lume. De parcă ar mai interesa pe cineva așa ceva!

Dobitocul ăsta trebuie oprit. Pentru covârșitoarea majoritate a românilor, lucrurile despre care vorbesc aici pot părea lipsite de importanță. Nu sunt. Prestigiul României este deja la cote umilitoare. Avem suficiente exemple (Schengen ar fi de ajuns deja!). Iar asta înseamnă consecințe. Politice, economice. Nesimțitul ne poate duce sub cota celor mai prăpădite state africane. Și i se rupe. Vrea să se plimbe și să facă ditamai curul. Atât. De asta trebuie oprit.

E prost, neam prost, de o rară nesimțire. E lipsit de orice scrupule, de orice decență. Asta a fost mereu limpede. Mimata candoare a „dezamăgiților”, care se prefac că abia acum descoperă asta e jeg și fățărnicie. Ați știut că e nesimțit! Și l-ați votat, susținut cu entuziasm. Ați știut că e ghiolban, prost, puturos și corupt. Și l-ați votat. L-ați luat in brațe, împreună cu „patrioții” din servicii. Nu, scuza că Ponta era câh, că Dăncilă era oh, nu funcționează. Ați votat un căcat. Pentru că ați înțeles că e căcatul stăpânilor. Acum mâncați-l! Așa cum o să mâncați, la fiecare rând de alegeri, alt căcat. De putut o să ne pută tuturor.

Opriți-l pe nesimțit!