Non-alb

-Albul e plicticos! a explicat pisica de treflă, întorcând ceaşca şi lăsând zaţul sa se prelingă în zoaie premonitorii. -Da-da-da, albul, albul e de rahat albul. De rahat e albul. Rahat! corbul de zgură avea răul obicei de a repeta cuvintele anapoda, fără nicio noimă, însoţind fiecare rostire cu enervante bătăi din aripi. Era întotdeauna… Continue reading Non-alb

Ochii care se văd

Există actori faimoşi, actori talentaţi, actori carismatici şi Chuck Norris. Aici urma un banc cu Chuck Norris, dar lui Chuck Norris nu-i plac bancurile, iar eu mă mişc mai greu în cărucior cu rotile, deci făra bancuri. Când vine vorba de film, de actorie, inevitabil, intrăm în parlamentul subiectivismului, pentru că nu folosim toţi aceleaşi… Continue reading Ochii care se văd

Un bob de tămâie şi salvarea lumii

Vânzătorul de întrebări gonea muştele care se adunaseră la conclav în taraba sa de pe peronul gării, fluierând-şuierând melodia unui cântec căruia îi uitase cuvintele. L-a salutat, cu o ridicare uşoară a mâinii, pe clovnul îngheţat care golea coşurile de peşte încă în zbatere. S-a apropiat şi a privit peştele din cele două coşuri, întrebându-se… Continue reading Un bob de tămâie şi salvarea lumii

Apoi a început să plouă

Stă încremenit, cu ochii înceţoşaţi privind spre ţoiul de ţuică. Nu spune nicio vorbă, nici măcar nu tresare de larma celorlalţi din crâşmă. Pâcla care i-a coborât pe ochi îl face să clipească, mişcând vălul umed şi subţire care-i acoperă pupilele. Oftează adânc şi îşi trece dosul palmei peste ochi, cu grijă, să nu-l vadă… Continue reading Apoi a început să plouă

Poveste fără sfârşit

În lumea aceea stranie, stăpânită de oameni, se afla o ţară. În ţara aceea, undeva, se afla un ţinut. În ţinutul acela se afla un cătun. La margine cătunului exista o pădure. La marginea pădurii aceleia se afla o căsuţă prăpădită. Căsuţa de la marginea pădurii avea doar două odăi. În una dintre odăi, mică… Continue reading Poveste fără sfârşit