Category: Rabbi zice

Discutam, zilele trecute, cu nişte prieteni, despre cine ar putea, cine ne-am dori şi cine ar trebui să ne devină preşedintele, din toamnă. Lesne de imaginat, numele pomenite, în cele trei ipoteze, nu erau deloc aceleaşi. Prietenii despre care vorbesc sunt oameni cu certe covingeri de dreapta, în vreme ce eu mă amăgesc, deseori, că… Continue reading 10 ani →

Dacă dreptangiii se unesc popular, adunând de-a valma moftangii de tot felul, Victor Ponta o scutură şi el tot popular, cu poporul adică, ba încă şi mai exact cu partidu' poporului care mai e şi Dan Diaconescu pe deasupra. Patria îi va fi mereu recunoscătoare. Bun coniacul, dar mai bun aurolacul! Chiar dacă suna ca… Continue reading Poporul, bre! La guvernare, bre! →

Unul dintre motivele pentru care nici la această oră nu ştim cu certitudine cine vor fi balaurii şi cine Făt Frumos în marele caft electoral din această toamnă e deficitul de sudalmă. Doar unul dintre motive, nu singurul. Dincolo de gimnastica marilor cârdăşii, alipiri, altoiri, combinări şi recombinări, pentru cei care au propune viitorii prezidenţiabili,… Continue reading N-ai anti, nu candidezi →

Mai întâi e mitul neamţului. Nemţii fac maşini bune, nu-i aşa? Şi scumpe. Ah, ce maşini fac nemţii. Şi ce nemţi sunt nemţii! Iar Germania e atât, vai, atât de nemţească! Spre deosebire de România, care nu e. Nici kebabul din Germania nu se compară cu cel de pe Lispcani. Dacă e neamţ, musai e… Continue reading Important e că e neamţ →

Cu mai puţin de jumătate de ani înaintea alegerilor prezidenţiale, ne aflăm în nostima situaţie (nostimă e un cuvânt la fel de bun ca oricare altul) de a nu avea niciun candidat cert pe tarabă. În condiţiile astea, cred că, la viitoarele alegeri, buletinul de vot ar trebui înlocuit cu cartonaşe răzuibile. Să se ducă… Continue reading Răzuiţi! →

Nea Giobaiden, coborât din teleguţă la Palatul Victoria, după ce tocmai fusese la Palatul Cotroceni (ce le mai place americanilor, când vin în Europa, să se dea prin palate!) l-a făcut pe Ponta, aşa, de la obraz, preşedinte. Cum la noi imagineaţa creşte ca duda, pe marginea drumului, s-a şi pornit soborul de analişti pe… Continue reading Ştirile la grămadă →

O prostie repetată cu îndeajuns de multă insistenţă încât, de la un punct încolo, să pară a se fi primenit cu valoare de adevăr, e aceea că suntem cu toţii egali. În anotimpul ăsta al omenirii, în care ce se spune e mai de luat în seamă decât ce se vede, a prins caimac şi… Continue reading Rahatozaurul egalităţii →

...fundamentală dintre noi şi cei care se numesc "clasă politică" e cum nu se poate mai uşor de enunţat. Atunci când noi vorbim despre dânşii, spunem "ăştia". Ăştia de la guvernare, ăştia ai lui Băsescu, ăştia de la PSD, ăştia de la Muncă, ăştia de la Finanţe. Şi aşa mai departe. Când ei, clasa stăpânilor… Continue reading Deosebirea →