De-a lungul timpului am încercat să duc tot felul de campanii cu ajutorul acestui blog. Unele mi-au ieşit, mai mult sau mai puţin, altele ba. Nu de puţine ori entuziasmul m-a părăsit prematur şi am lăsat în paragină idei pe care iniţial le îmbrăţişasem cu prea plin de entuziasm.
Astăzi aş vrea să lansez o nouă campanie. Însă de această dată chiar vreau ca această campanie să aibă ecou, chiar vreau să aibă finalitate aşa că vă previn: o să vă întâlniţi multă vreme, pe acest blog, cu lucrul despre care vreau să vă vorbesc astăzi.
Ne-am amuzat cu toţii, ne-am indignat sau ne-am declarat stupefiaţi atunci când Elena Udrea a lansat public trăznaia numită „brand de ţară”, care îşi găsise expresie grafică în imaginea unei frunze. Care imagine nici nu era originală. Nu era prima dată când un politician cocoţat vremelnic şi nemeritat într-o demnitate publică născocea pozne care ar fi trebuit să ne descrie. Intenţia nici nu e rea, chiar cred că am putea găsi un simbol care să ne descrie, de care să fim mândri, pe care să îl recunoaştem ca fiind al nostru şi să putem spune: suntem noi.
Eu cred că am identificat acel simbol. A existat aici, mă încumet să spun: dintotdeauna. Şi e al nostru, nu trebuie căutat aiurea, nu trebuie inventat. E suficient să ne amintim că există, că e al nostru şi că ne reprezintă. Poate ar mai trebui doar să facem câte ceva ca să îl merităm.
Am să explic puţin. Frunza doamnei Udrea, dincolo de originalitatea discutabilă, e, dacă vreţi, un simbol care ne poate reprezenta pe noi la fel de bine cum îi poate reprezenta pe alţii. Iar cea mai bună dovadă că e aşa e tocmai faptul că alţii au ales înaintea noastră să folosească acel simbol. Apoi pajiştea semantică pe care o conţine frunza aceea nu e tocmai locul pe unde ne-am dori să fim. Frunza e un lucru trecător, tăiatul frunzei la câini şi toate cele care vin în minte, când vorbim despre frunză, sunt lucruri cu care nu e neapărat nevoie să ne fălim.
Simbolul pe care vreau să îl propun este altceva. Acesta reuşeşte să descrie, într-o expresie artistică desăvârşit stilizată, intreaga idee de umanitate. Nimic din ceea ce a realizat arta umanităţii, în opinia mea, în mii de ani de existenţă, nu are forţa, simplitatea şi expresivitatea acestui simbol. Din punctul meu de vedere acesta este obiectul de artă desăvârşit. Nu am să adaug superlative, nici nu voi risipi argumente. Atunci când am să vă spun despre ce este vorba, acestea vor veni de la sine şi sunt convins că îmi veţi da dreptate. Adaug, totuşi, că simbolul la care mă refer are alăturat şi argumentul istoriei, al continuităţii -lucru de luat în seamă.
Ar putea exista loc şi pentru o obiecţiune: că poate nu merităm acel simbol. Că poate contemporaneitatea mâloasă în care zacem nu are altitudinea spre care trimite acel lucru minunat la care mă refer. Iar un astfel de reproş are temei. Dar, în egală măsură, cred că asta poate funcţiona şi ca un imbold. Pentru că, atunci când decidem că acesta este semnul care ne reprezintă, vom încerca poate să îi fim pe măsură, ne vom schimba, poate, măcar puţin din fire, încercând să-l merităm. Şi atunci acesta nu va mai fi doar un simbol, ci şi un ţel.
Nu am să mai adaug cuvinte. Aşa cum am spus, acel simbol vorbeşte de la sine. Repet doar: mulţi îl recunosc, mulţi se regăsesc în el, mulţi aspiră la ceea ce descrie el, dar el e al nostru, a fost al nostru, e aici de mii de ani. Iată-l:
Nu am să mai adaug decât că vă rog stăruitor să mă însoţiţi în această campanie, bloggeri, cititori, jurnalişti, televiziuni sau simpli pietoni. În loc de a fi poporul frunzei, să strigăm că suntem poporul lui.
UAU!
Excelentă idee, dar eu zic să nu-l despărţim de femeia lui. E loc de amândoi pentru un brand de ţară.
daca o dam si pe nevasta-sa, o sa ne planga lumea de mila… de ce crezi ca sta omul nostru atat de ingandurat? Nu-si aduce aminte unde si-a pus arma de vanatoare!
da.
Susţin şi sunt întru totul de acord, deşi mi-e greu să cred că, pentru unii, gândirea şi privitul în perspectivă fac parte din patrimoniul lor personal . Trăsătura lor comună e frecatul mentei şi tăiatul frunzei la câini ( aşa cum ai zis ). Dar ar putea renunţa la individualismul şi egoismul lor şi ar recunoaşte că o clică nu înseamnă un popor.
Ţara suntem noi şi doar ţara alege.
Are sens, pentru că ne face să parem cu totul altceva decât suntem în realitate. 🙂
Dar nu cred că doar simbolul e important. Ideea ar fi să atragă bănetul turiștilor străini și atunci stupida frunză e de fapt plagierea formei brandului Turciei al cărei turism îl pizmuiește Elena Udrea… De-ar rezolva toată treaba numai un biet logo, ce bine ar fi! – ar merita să cheltuim și un miliard de euro pe un biet desen, chiar și furat.
Surprinzător subiect, interesantă propunere. Ar mai putea fi şi alte variante, de aceea nu mă pronunţ deocamdată. Stau şi cuget, precum tipul ăla aşezat pe scăunel 😀
da! cum am putea sa-l si facem sa devina simbol in loc sa moara in stadiul de idee buna? nu cred in petitiile online si nu-mi trece nimic concret prin minte, acum..
„inamici” primesti? 🙂
Să strigăm că suntem poporul lui şi să sperăm ca vom rezista la nesfârşit… şi prin cultură vom dăinui,atâta timp cât vom gândi nelimitat……
Shalom, Rabi.
Marsez….sunt de acord …. sustin
RABI NU SE POATE!!!!!!TOATA LUMEA O SA SPUNA CA TIPUL STA PE BUDA,SI MAI RAU CA STIE SIGUR CA INTREBAT CA STA SI CUGETA?!I-A RASPUS,. CA DOAR STA!!!!ALTCEVA ,TE ROG PENTRU DUMNEZEU!!!!!
Chiar si asa, daca pe vremea aia existau bude civilizate, este remarcabil!
Era, cum se spune, sub ochii natiei si ea nu il vedea. Subscriu pentru Ganditorul de la Hamangia ca brand.
M
iar „Deșteaptă-te, române!”?
glumesc.. e foarte bună alegerea.
ok, I’m in
[…] sursa: Moche&Mordechai […]
S-a făcut!
Banzai!
Bun, sunt curios unde intră toată treaba cu continuitate, e al nostru bla bla, dintr-o perspectivă obiectivă şi nu una diletant-patetică, cum e cea sugerată de post. De altfel, nici nu ştim dacă statuile Gânditorul se califică drept artă, ele putând să facă parte dintr-un canon de reprezentare, aşa cum se întâmplă în general cu sculpturile cu valenţe religioase în neolitic (şi nu numai), fapt ce ar însemna că numai artă nu sunt, ci un pop-art primordial sau un Isus răstignit creştin, transpus culturii respective.
Simbolul în sine nu-i o idee rea, fiind într-adevăr expresiv, dar să lăsăm prostiile mai sus menţionate şi, dacă tot ne interesează să ne documentăm înainte de o cultură care nimic măcar autohtonă n-a fost (cum n-au fost mai niciunele în spaţiul nostru, dacă tot o dăm pe continuitate şi alte tâmpenii).
Baţi câmpii. Dar cum se pare că îţi place să te auzi vorbind, asta contează mai puţin.
Am primit cadou, cândva, în Sibiu, cele două figurine, lucrate tot în ceramică şi tare îmi sunt dragi. Ideea colosală. Nu trebuie să strigăm. Trebuie doar să afirmăm o evidenţă!
Şi pe vremea lui Ceauşescu era folosit, uneori. În zona culturală, cu deosebire. Pentru că şi-au dat unii seama ce forţă are. Nu degeaba l-a pus şi CTP-ul pe frontispiciul Gândului. E simbolul perfect. Noi cugetăm de mii de ani! Ştii şi bancul: ce faci, bade? Şăd şi cujet. No, amu ce faci? Acu numai şăd.
e, nene rabine, dreptate ai când zici că frunza aia ne reprezintă la fel de bine cum îi reprezintă pe ăia din Congo; de fapt aveam o frunză, aia de stejar, da’ bag de seamă că aia-i perimată pentru ministresa multilateral dezvoltată. acuma, simboluri putem găsi suficiente şi mult mai reprezentative decât frunza cu bucluc, putem face şi clipuri mai faine decât alea care promovează un turism muribund, numa’ că tare mi-e teamă că asta nu rezolvă prea mare lucru; oricum, în măsura în care oi putea, te voi sprijini.
[…] câteva zeci de rânduri scrise cu mult bun simţ şi o idee colosală aparţinând lui Rabbi: Un simbol! Fireşte că mă simt onorat să fiu alături de această iniţiativă şi […]
[…] Cineva de prin blogosferă s-a gândit că frunza cu bucluc a lu’ madam udrea ne reprezintă la fel de bine ca pe ăia din Burkina Faso şi nu pot decât să îi dau dreptate omului; acuma, tot el s-a gândit să iniţieze o campanie prin care să propună un alt simbol; da’ nu are nici un farmec să vă spun eu toată povestea, oricum el o spune mai bine, aşa că vă invit să îi faceţi o vizită dând click aici. […]
Pana si comunistii lui Ceausescu respectau mai mult aceste simboluri romanesti , pe cand „cercopitecii” astia care ne conduc , la incultura pe care o au si pe care O PROMOVEAZA („traiasca cretinii si idiotii ca noi !!!” – adica „ei” ) , ar fi in stare sa trimita Coloana Infinitului , a lui Brancusi , la fier vechi , iar pe Ganditorul de la Hamangia sa-l folosesca ca si … spargator de nuci !!! 🙁
Pot sa-l intreb si eu ceva?
„No! Ce faci mai acolo? Sazi si cujeti?
Aha! Doar sazi!…”
E buna. Ne reprezinta. Suntem poporul lui.
http://jos-cu-basescu.blogspot.com/2011/07/camere-si-camarute.html
Da. Inainte sa ajung la imagine, m-am gandit ca despre Ganditor e vorba.
Subscriu.
Cum Hamangia nu mai exista, cum verbul a gandi nu mai face parte din viata noastra, cum Romania, ca tara, este doar un cuvant, la ce bun un brand de tara?
Rabi, nu e rau simbolul. Trebuie multa perseverenta pentru a-l promova, dar merita.
Frumos. Foarte frumos.
Statornicie, asta îmi sugerează simbolul propus.
Iar frunza aia nu e un simbol pentru noi, frunza e un simbol universal pentru viata, acolo e un semn pentru bătaia vântului.
Frunza este simbolul Udrei, ganditorul poate fi simbolul nostru. Ce facem mai departe sa-l promovam? Incepem prin a ni-l posta fiecare pe blogul sau la loc de cinste declarand ca ne reprezinta mai bine decat frunza trecatoare(i). Mai departe ce putem face, sefu’?
Aşa ne vezi tu , Rabbi? O naţie de gânditori? hm…
Ce te miri, bre? Că doar n-om fi nație de muncitori…. S-au dus vremurile cu „noi muncim, nu gândim”, acum e invers…
Ete na, ne trebuie simbol? Ne place, nu ne place, il avem deja:
http://www.youtube.com/watch?v=GNFZUtNyY0c
Trebuie doar sa-l transpunem intr-o pictura, poza, statuie, ceva.
Cantecul il pastram drept imn national.
Parerea mea.
bah domnilor, ce tot va legati de frunza aia, plm. este neoriginala din cauza ca l-au copiat aia de lor fi facut, insa frunza e ca frunza, putea fi si de canepa, putea fi si taiata cu urme de dinti de caine, sau putea sa fie cu un cacat de desubt.
de ce ganditorul? dupa cum zici tu si sunt de acord, el este, citez: „ideea de umanitate”, insa ca si simbol inainte sa stiu (daca strain as fi) ca reprezinta statuia cu denumirea de ” ganditorul” nu ma duce cu gandul la romania. eu zic ca dintai sa faci o campanie cu ce simbol ar fi cel mai reprezentativ pentru noi, de ce nu ar fi coloana infinitului, sau steagul dacilor vopsit in albastru de voronet
Va sustinem, domn profesor!
Rabi, ma lasi sa iau articolul sa-l postez pe blogu` meu?
http://www.nytimes.com/2009/12/01/science/01arch.html
Sunteţi în oroare: Gânditorul e îngândurat pentru că şi-a uitat celularul la amantă.
[…] câteva zeci de rânduri scrise cu mult bun simţ şi o idee colosală aparţinând lui Rabbi: Un simbol! Fireşte că mă simt onorat să fiu alături de această iniţiativă şi […]