Acasănea stereNea Stere şi candidatul

Nea Stere şi candidatul

-Alo, vecinu’, unde te grăbeşti aşa? Stai puţin acişilea că e de treabă!

M-a văzut. Speram să mă strecor fără să mă observe. Nea Stere însă e la datorie, în balcon, păzind intrarea în scară şi tânăra democraţie. Îi fac semn că mă grăbesc, dar e prea târziu. Coboară. Iese ţanţoş din scara blocului şi îşi ia în primire locul pe bancă.

-Hai, vecinu’ că acu’ vine şi Mătreaţă. Uite-l.

Nea Mătreaţă vine şi el, într-adevăr. Cam pe şapte cărări, cu basca alunecată lejer spre ceafă şi gâtul sticlei ieşind din buzunarul de la pufoaică. Îşi dă drumul pe bancă cu adânc respect pentru legea gravitaţie. Râgâie, îl bate pe umăr pe nea Stere, sughiţă, se uită la mine cu ochi roşii şi tulburi şi apoi articulează cu nesemnificativă dificultate:

-Vihneee … hălaaa?

-Vine, bă, vine! îi răspunde nea Stere. Hai, vecinu’, că se merită. Vine candidatu’ să-l cunoaştem şi să-l luăm la întrebări.

-Ce candidat, nea Stere?

– Frangulea! Nu-l ştii? Alde Ramses Frangulea.

– Mă rog. La ce candidează?

– La preşedinte. Cu ăştia … Băsescu, Geoană… ăia. Îi bate.

– Păi s-a înscris?

Aici nea Mătreaţă marchează momentul cu un sughiţ. Nea Stere îi înghesuie un cot scurt la ficat, profilactic. Zice nea Mătreaţă:

-Nooo, merge pă burtă, că-l depistează ăştia şi-l atacă.

-Păi dacă n-are semnăturile necesare şi nu s-a înscris oficial… – încerc eu să vărs o ceaşcă de raţiune în discuţie.

-Lasă, vecinu’, că e gândită. A citit alde Sandokan, fi’su lu’ Ramses, nu ştiu unde că se poate altfel.

– Sandokan citeşte?

– Ăla mic citeşte, nu seamănă cu ta’su. E premiant, dobitocu’. Şi el şi Nochia, sor’sa. Ăştia nu ştiu ce-or să facă în viaţă.  Deci a citit că la papi se alege ăla şi cu alea… aclamaţii… cum ar veni că-l vrea lumea. La fel şi noi. Dacă noi scrim pă buletine dă vot că-l vrem pă Ramses e voinţa poporului. Stai să-l auzi, vecinu’, că nu e prost ţiganu’. Uite-l. Hai, faraoane, luate-ar penitenciaru’, că se trezeşte Mătreaţă din matoleală până vii tu.

Frangulea păşeşte greu, cu solemnitate, mutându-şi burta când pe stânga, când pe dreapta. Are costum maro, cravată verde, cămaşă roşie cu picăţele galbene, pantofi albi şi o impresionantă colecţie de lănţoaie. Dă mâna cu noi deferent.

– Să trăieşte domnii!

-Hai, lasă gargara, faraoane, că vecinu’ n-are timp. Ia zi.

-Păi, candidez, mânca-ţi-aş pula ta. Ţâganii mei mă votează toţi, că am vorbit şi le dau la toţi, dacă nu ia bătaie.

-Bun. Zi.

-Păi ca candidat io nu o să atac pă colegii mei domnu’ Băsescu şi ăilalalţi ca o minimă politeţe. Da’ e cazu’ să mai aministreze statul ţării şi oameni care n-a fost şi are … din astea… din alea… care să… oameni care vrea să face.

-Păi ce să faci, bă? Eftineşti băutura? întreabă nea Mătreaţă.

-Taci, băi pleată! îl repede nea Stere. Ia să te iau eu pă puncte, băi faraoane. Cum rezolvi criza?

– Dau decret.

– Ca Ceauşescu, bă?

Eram simplu spectator la dialogul ăsta, dar cred că era postura cea mai comodă.

– Ca Ceauşescu. Că el când dădea decrete scotea lumea dăn puşcării. Dau decret că e enterzisă criza şi gata. Care nu respectă decretu’ îl bag la pandaimos.

-Da. Ţi-am zis, vecinu’, că are idei  cioara? Bă, ia zi, cu ungurii ce faci?

– N-avem noi treabă, că e şi ei minorităţi. Da’ dacă nu se potoleşte le futem femeile.

– Hehehe! râde nea Mătreaţă.

-Hehehe! râde şi nea Stere. Aia o făceam oricum. Altceva, băi faraoane.

-Păi, dacă face panaramă îi bag la pandaimos.

-Bun aşa. La puşcărie şi cu ei. Acu’ ia zi ce faci cu corupţia, bă?

– Care e corupt care nu aministrează cinstit şi corect cum este îl bag la pandaimos.

-Bravo, bă. Da’ pensii de unde dai la lume?

-Confisc de la ăla care i-am băgat la pandaimos şi dau pensii la lume.

-Ştie, cioara! e nea Mătreaţă încântat. Da’ cu ăia care face blaturi la fotbal?

– La pandaimos, mânca-ţi-aş pula. Îi bag la pârnaie. Şî fac locuri dă muncă să munceşte oameni să aibe leafă. Dăşchid intepinderi d-alea da fer vechi să munceşte oamenii. Şî dau să aministrează oameni cinstiţi, care nu e corupţi. Şî îi bag la pandaimos pă procorori care e jigodii, să n-am parte. Şî eftinesc ţâgările să fumeze lumea.

-Păi e economie de piaţă, bă. Cum îl convingi tu pă a lu’ Covrig să ieftinească ţigările?

-Dacă nu eftineşte îl bag la pandaimos! Că dau decret.

Nea Stere mă priveşte satisfăcut. Eu îl privesc şi atât. Mă întreabă:

-Ei, vecinu’ ce zici? Ţi-am zis că ştie? Stai să-l pun să bage şi discursu’ de campanie şi-i dau drumu’ că tre’ să meargă şi la haşuri şi la case cu campania. Faraoane, ia dă câte o ţigară şi bagă discursul.

Ramses serveşte pe toată lumea cu câte un kentan. Eu zic pas. Apoi îşi umflă pieptul şi zbiară:

-Stimaţi alegători electorali, mânca-v-aş pula voastră, care v-aţi săturat de această corupţie necinstită care n-are oamenii lefuri si cumpărăm gaze scumpe de la ruşi. Aceste promisiuni care le fac e ca să are toată lumea leafă şi penseie şi cine vrea să munceşte să are să munceşte unde nu mai e dă muncă nici în Italia ca s-a pus poliţia pă noi. Iar aceşti polticieni care a minţit şi nu e cu poporul o să-i bag la pandaimos şi o să fac autostrăzi peste tot să să plimbă oamenii cu maşânile lor. Cum a zis şi preşedintela de la America: care nu ascultă dă mine, beleşte pula. Şî vă transmit sloganu’ meu dă electorale cu ocazia la alegeri: Să trăiţi foarte bine!

Face o plecăciune cu mâna la piept, ne strânge mâna tuturor şi pleacă. Rămân năuc. Nea Stere e încântat.

-E bun, nu? mă întreabă.

-Păi…

-Hai, vecinu’. N-are el şcoală, da’ îl duce capu’. Se merită.

-Nu aşa funcţionează sistemul electoral, nea Stere. Şi pe urmă… n-am prea înţeles nimic. Ăsta bagă la puşcărie o groază de lume. Atât am priceput. Şi promite locuri de muncă. De unde atâtea puşcării? De unde locuri de muncă?

– Păi, vezi, vecinu’ , că nu te pricepi? Păi puşcăriile alea trebe construite. Şi aşa dai locuri de muncă.

Mă declar biruit. Şi plec. Pe drum un afiş mă salută cu ochii încălecaţi. „De ce le e frică nu scapă!”. Naiba ştie?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Nu eşti sănătos! Râd ca prostu’ de vreo trei minute, deşi plând de durere de coloană şi zac! Asta e România, pe bune! Ce dezbateri, ce Referendum, ce spoială de democraţie? „Care nu ascultă dă mine, beleşte pula.” Program electoral pe bune! Simplu, concis, pe înţelesul tuturor!

  2. numai oleaca si colonia de munca primeste si cadrul legal. si sa vezi atunci cine mai manca si cine mai lucra…si-o sa invatam si bantustaneza daca nu cascam ochii!!

    spedy/29/10/2009

  3. Mishto, frate! Cam asa gandeste oamenii simpli dan popor. Ce ti-e si cu civilizatia asta urbana… Sta oamenii la bloc, da’ tot ca in epoca de piatra gandeste… Avea dreptate un antevorbitor care a vorbit mai devreme inaintea mea: nenea ala cu ochii incalicati stie… si profita… Hac!!! Trist, da’ adevarat… ‘Ai sa traiesti!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...