AcasăPtiuOglinda lui Parmezan

Oglinda lui Parmezan

DMA_0003_resize

foto: Dan Marinescu

Ori de câte ori grăieşte alde Parmezan ne simţim obligaţi să comentăm. Nu reuşim deloc să ne acomodăm cu ideea că putem să-l ignorăm, să ne găsim ocupaţiuni mai rodnice şi infinit mai plăcute decât comentarea propoziţiilor domnului cu pricina. Am putea, în loc să-i comentăm fiecare rostire, să ne scărpinăm în fund cu degetul mic ( aţi încercat chestia asta?), să facem biluţe, să ne frecăm cu naga jolokia prin părţile intime, să scuipăm în sus şi să numărăm în câte secunde ni se întoarce blajina flegmă pe ochi. Dar preferăm să-l comentăm pe alde Parmezan. Ne place -hai să recunoaştem. Avem o trăire aparte a voluptăţii, care  amestecă în salată o doză bună de masochism, cu ceva ranchiună şi cu fulgi mari de ţâfnă.

De fapt mult mai bine ar fi să nu-l mai băgăm în seamă. Încă şi mai bine ar fi dacă el s-ar abţine. Dar încă nu ne-am hotărât care cedează primul.

Nu vreau să fiu nedrept, deşi nu m-ar tulbura prea tare, ba dimpotrivă, mi-ar face o reală plăcere să ştiu că l-am nedreptăţit pe Parmezan, iar asta l-a ofticat teribil. Nu îmi amintesc, sincer, dacă Spaima Vacilor a avut vreodată un autentic discurs prezidenţial, dar ştiu cu precizie că mai mereu l-am auzit vorbind ca un şef de gaşcă. Niciodată ca preşedinte al românilor, dar mereu ca un şef al unei găşti. Care gaşcă? Aia care se nimerea, oricare, important e să fie de acord să-l lase pe el sub girofar. Raportul asupra MCV a zgândărit multă lume de pe la noi. Termenii în care este formulat au născut stupoare, indignare, nemulţumire – pentru cei mai mulţi dintre noi. Pentru Băsescu nu. Din punctul lui de vedere „raportul MCV este oglinda noastră, dar unora nu le place să se uite în oglindă” ( hai, bre fermecătorule, tu stai toată ziua cu ochii beliţi la oglindă, nu?). Acum nici nu era de aşteptat să spună altceva câtă vreme el şi ai lui reprezintă principalii furnizori de rahat pentru acest raport.

Până la urmă nici nu mai discutăm în termeni fireşti, despre justeţea acestui raport. Aici e vorba de altceva. Dacă pe nu ştiu pe unde prin lume un damblagiu arde drapelul SUA, reacţia oficialilor americani nu poate fi decât una singură. A opiniei publice de acolo aşijderea. Nu importă dacă ăia care ard steagul se află sub ocupaţia SUA, dacă americanii au dat acolo năvală şi au comis toate porcăriile posibile. Când te-ai luat de unchiul Sam, indiferent despre ce e vorba, orice altă reacţie decât săritul la beregată e nepatriotică. E o formă de fanatism, până la urmă. Logica, argumentele, dinamica legăturii de cauzalitate, toate astea sunt suspendate: te-ai luat de America, noi, americanii te belim, că suntem patrioţi. Asta e la ei. La noi nu. Zic unii naşpa de România? Păi vine preşedintele României şi zice: „aşa, aşa! fute-i în gură! stai că-ţi mai zic şi eu!”.

Nu am pretenţia de a intra în tipul ăsta de logică, în care ne credem buricul pământului şi sărim la scandal ori de câte ori ni se spun lucruri care nu ne convin, uneori chiar pe bună dreptate. Am în schimb pretenţia ca reprezentanţii statului român să nu fie ei cei care să asmută la aşa ceva. Până la urmă povestea asta pe care o tot frecăm, numită „imaginea României”, ca imaginea oricărei ţări de altfel, nu reprezintă un exerciţiu de onestitate exagerată, nici o aşezare în curul gol la radiografie, ci ştiinţa de a face ca despre tine să se audă cât mai mult de bine şi cât mai puţin de rău – chiar dacă răul e egal sau uneori depăşeşte binele uneori.

Lucrurile vor continua să arate aşa câtă vreme vom mai îngădui ca înaltele demnităţi publice să nu fie ocupate de autentici oameni de stat, ori măcar de oameni cu ştiinţă de carte şi duh curat, ci de către tot felul de şmenari, golani sau mârlani. Şi nu mă refer acum doar la Băsescu.

Despre MCV am vorbit deja, în alt cadru, cu alt prilej, aşa că nu mai repet.

România, astăzi, prieteni, e ca un tren. Locomotiva ar fi puternică şi lucind în soare, dar mecanicul e beat mort. În vagoane călătorii s-au încăierat, rup banchete, îşi dau în cap cu ce găsesc, se pişă pe culoare, sparg geamurile şi urlă ca apucaţii. Naşul s-a încuiat în budă şi numără spaga. La macaz se joacă tot felul de demenţi, iar în timpul ăsta tot felul de borfaşi au furat şinele de cale ferată. Cum se  poate termina povestea, în condiţiile astea, e uşor de bănuit.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Care tren .. cu locomotiva puternica si lucind in soare .. la Constanta mai merge ???… nu mai merge bre … ne pune Basescu sa il caram in circa la propriu din teuga in sala masinii cred ca nu si place !!!.

  2. „Zic unii naşpa de România?” da? cam de cand politicienii, asa in general, si mai ales useleii, in particolar (:)) sunt romania? de cand o critica la adresa lor e o critica la adresa romaniei?
    a, si unde si cand ai vazut tu un steag romanesc ars? daca faci analogii, fa-le corecte. de sofistica e plina lumea. iesi in evidenta: incearca sa gandesti logic!

    • De cand …? Iti spun eu de cand badie :
      – de cand Romania condusa de niste javre ordinare era considerata mirifica , iar noi eram mangaiati pe crestet ca popor „intelept si intelegator” pt. ca ACCEPTAM FARA CRACNIRE bataia-de-joc si umilinta suprema !
      – iar apoi , de cand ACEEASI Romanie a devenit brusc „indizerabila , mizerabila si neguvernabila” si ACELASI popor a devenit brusc „incult , prost si manipulat” pt. simplul fapt ca a hotarat , INTR-O MAJORITATE COVARSITOARE , sa se debaraseze de clica care a aservit tara si care l-a umilit , sodomizat si jefuit !!!
      – si , mai ales , de cand ACEEASI Romanie si ACELASI popor au ajuns sa fie tratati mai rau ca un stat african : fara nici un drept la un tratament egal si legal cu restul statelor europene , dar NUMAI CU OBLIGATIA de a satura nesatul cercurilor financiare Occidentale !!! 😡

      Si totul pt. ca Basescu si clica lui A VANDUT (la propriu) atat Romania cat si pe romani ! Iar finalul , in orice stat si la orice popor cu un ultim dram de demnitate , ar fi fost Curtea Martiala si Plutonul de Executie pt. aceste javre !

      PS: si mai am o propunere: baga-ti subtilitatile basiste’n cur si nu incerca sa joci un sah al logicii denaturate cu nervii si inteligenta noastra ; nu toti mai suntem dispusi sa va toleram la infinit aerul de o „superioritate” smechera si tupeul nelimitat … !!!

  3. Dl Ponta vrea acum sa intre in jocul acesta idiot doar sa aibe posibilitatea ca sa-l spele pe acest scelerat si sa arate lumii ca noi am gresit si ca „cacatul”asta a avut dreptate .Rusine sa-i fie .Toata lumea stie ,pentru cei care au dotarea cerebrala si intelectuala decenta ca pana Fruhrerina Merkel ,aceasta „vaca grasa la menopauza”nu va trece prin electiile pe care o asteapta ,Romania si Bulgaria nu pupa Schenghen .Dl Ponta crede sincer ca Olanda i-a facut figura ,ca doar si tampitilor ca fanii lui DD ,ce le curge saliva pe barbie stiu ca Germania si Franta a rugat pe olandezi sa o faca ,lasand tarilor mari un joc politic lejer.Ce si unde duce ca o gramada de oameni sa fie ridiculizati de UE si sceleratul asta.Halal sa v-a fie dle Ponta, cu asemenea mostre de lipsa de demnitate va-ti dat examenul in politica mare ,tact,inteligenta si diplomatie de rahat.Scrisorica este tot atat de buna ca o frectie la un picior de lemn si ne face de ras in Europa intreaga.Mi-e rusine ca sunt roman cu asemenea „conducatori”.

  4. Pai deja, zilele astea impiegatul L.Tokes si ai lui vor sa traga locomotiva pe o linie moarta, sa o trimita la fier vechi. Si noi, dupa cum ai zis mai devreme ca ne pisam pe culoare, ne incheiem la prohab si ne hlizim ca boii pe feresti!

Dă-i un răspuns lui Nostradamus Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...