AcasăRabbi ziceDoamna blondă din reclamă

Doamna blondă din reclamă

Mare vâlvă, uriaş tămbălău şi colosală indignare s-au stârnit atunci când a apărut un filmuleţ în care doamna blondă care jeluia pentru RMGC, într-un spot de mare prost gust, invoca acolo şosetele tricotate drept supremă raţiune pentru care unii trebuie să primească aurul de la Roşia Montană. În filmuleţul acesta, vocea nu mai e pierită, ci gâjâită, lepădând vorbe de ocară, chipul nu mai e acela de apostol devotat suferinţei, ci e schimonosit, urâţit de grimase în care se amestecă ura, mojicia şi furia. „Iată! – strigă indignaţii- Iată cine e ea cu adevărat! Iată cine susţine RMGC!”. Apoi prin umflare acesta devine argumentul pentru care RMGC n-ar trebui să primească exploatarea de la Roşia Montană. Mâna întinsă şi-a spus povestea, dar povestea, vine dovada, nu se potriveşte cu pereţii adevărului. Şi revedem „Filantropica” lui Caranfil, cu scena demascării de la televizor, într-o formulă în care urâtul e şi mai urât, ticăloşia şi mai ticăloasă, iar grotescul copleşeşte tot.

Doamnei cu pricina i se face o nedreptate, socot. Ca să fie limpede, nu am a  o apăra pe doamna respectivă ( memoria nu s-a simţit obligată să-i reţină numele), cu atât mai puţin mizerabila cauză pe care o susţine. Mereu cetăţean al cauzelor pierdute, mă simt şi de data asta îndemnat să apăr ceea ce mi se pare drept.

Despre ce e vorba de fapt? Românii sunt mai puţin obişnuiţi cu tipul acesta de campanii, cu modul acesta de a face lobby. De aici şi deruta. Cei mai mulţi privitori nu au ştiut unde să aşeze acel spot de promovare. Reclamă nu era, că ăia nu vând nimic. Reportaj nu era, că ăia cer, totuşi, ceva. Dar o fac mai pe ocolite, cu perfidie. Îndeajuns de multa perfidie pentru ca în mintea celor mai mulţi spotul cu pricina să evadeze din categoria în care trebuia corect aşezat şi să devină o bucăţică de realitate, un fel de adevăr. Nimic mai greşit! Era lobby, tot un fel de spot publicitar, pentru că, prieteni, publicitatea poate se referă şi la ce au unii de vânzare, dar cel mai des se referă la ce vor să vă ia: banii! În cazul ăsta aurul.

Fireşte că niciunul dintre indignaţii de azi nu crede că actorii care apar în reclamele la bere au obligaţia de a fi mitocani sadea şi în viaţa de zi cu zi (deşi unii chiar sunt)! Cucoanele care fac reclamă la detergenţi nu trebuie să fie şi în viaţă mahalagioaice, iar ochelariştii derutaţi nu sunt deloc constrânşi să îşi obişnuiască uscatul cur cu hemoroizii şi după ce se termină filmarea. Toate alea sunt prostiuţe, de cele mai multe ori kitschoase şi lipsite de inteligenţă, prin care unii vor să vă convingă să le daţi lor banii atât. Şi acceptaţi convenţia. La fel ar trebui să fie şi în cazul acesta. Pentru că nu e absolut nicio diferenţă, chiar dacă şmecherul realizator se poate felicita ca v-a zăpăcit, că v-a dus de nas. Ori poate când o vedeţi pe stradă pe Magda Catone îi pretindeţi să fie în capot şi cu detergentul în mână?

Nişte afacerişti şmecheri de peste ocean au pus ochii pe aurul nostru. Şi-l vor. Din fericire pentru a-l obţine nu şi-au trimis rachetele, aşa cum se obişnuieşte, ci au recurs la tipul ăsta de lobby, la codoşeala politicienilor români, care sunt mereu fericiţi când îşi pot sărăci ţara şi îmbogăţi străinii. Un realizator român a dibăcit o istorioară cretină şi de prost gust, în care a plasat-o pe doamna blondă care tricotează şosete. Mâna e întinsă, povestea spusă. „Ţi-e milă? Ţi-am luat banu’!” -spune Dinică în finalul Filantropicii. Şi v-a fost milă. De asta sunteţi furioşi acum. Pentru că aţi muşcat.Iar femeia aia e la îndemână, vă puteţi repezi asupra ei pentru că v-a înşelat aşteptările. Sigur că de vină e credulitatea voastră, sigur că de vină e prostia voastră. La fel v-aţi lăsat înşelaţi de bănci, politicieni şi de mai ştiu eu cine. La gâtul lor nu puteţi ajunge, la gâtul ei da!

Afacerea Roşia Montană e o mare mizerie, iar noi ar trebui să o împiedicăm atât cât ne stă în putere. Dar nu astfel. Pentru că repezindu-ne în astfel de istorii reducem la ridicol adevărata cauză şi evacuăm adevărata uriaşă fraudă de acolo, care nu e aceea că o amărâtă nu e mereu tristă şi în bocet, ba mai şi suduieşte ca birjarul. Asta, prieteni, e tot o diversiune. Şi o nedreptate.

P.S. În niciun caz onorariul pentru apariţia în spotul ăla nu putea ajunge la 200.000 de euro. Asta e aberaţie. Poate 1% din suma asta. Şi încă ceva: e de observat limbajul în care o înjură ăia care se declară indignaţi de… limbajul ei!

Războiul româno- român continuă. Fraierii cu războiul, şmecherii cu aurul. Vreţi să vorbim despre Siria?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Prima fraza din primul paragraf e „schioapa”, subiectul „doamna blonda” n-are predicat (nici macar tacit, subinteles) ci doar propozitii subordonate.

    „…codoşeala politicienilor români, care sunt mereu fericiţi când îşi pot sărăci ţara şi îmbogăţi străinii.”
    „Normal”, doar „le pica” si lor cate ceva, ce se strecoara printre degetele facute caus ale rapacilor…

    „Iar femeia aia e la îndemână, vă puteţi repezi asupra ei pentru că v-a înşelat aşteptările.”
    Acelasi este „principiul” atunci cand multimea calatorilor dezlantuiti, nemultumiti de faptul ca de cine-stie-CAT timp n-a mai venit un tramvai, se napusteste asupra bietului vatman de la primul tramvai CARE VINE (de parca EL ar fi de vina pt neseriozitatea colegilor sai – asta DACA e vina manipulantilor si nu a dispecerului / mecanicilor / electricienilor / conducerii / ENEL / etc).

    „La gâtul lor nu puteţi ajunge, la gâtul ei da!”
    FEREASCA SFANTUL! („Prostimea” nu prea face distinctia intre actor si personajul interpretat, DE ACEEA se pare ca a fost arsa (de inversunati telespectatori nemultumiti) DE DOUA ORI (a doua oara la reluarea serialului) locuinta actorului care-l interpreta pe „fratele cel rau” din serialul „Om bogat, om sarac”.)

    „…evacuăm adevărata uriaşă fraudă de acolo…”
    Sa te-auda Cel-de-Sus si INTR-ADEVAR sa o EVACUAM.
    Aici insa cred ca ai folosit gresit cuvantul si ca in realitate intentionai sa te referi la ELUDAREA fraudei, sau la NEGLIJAREA ei…

    „…onorariul pentru apariţia în spotul ăla nu putea ajunge la […] Asta e aberaţie.”
    Asa! SI? Esti dumneata dispus ca (indiferent de subiect si indiferent de suma) „sa pui mana in foc” pentru ce se poate si ce nu se poate (IN ROMANIA CONTEMPORANA) atunci cand este vorba despre dat/luat bani (si CU ATAT MAI MULT daca ar fi cumva vorba despre „bani publici” – habar n-am, nici eu nu urmaresc subiectul / stirile in general)?

    „Vreţi să vorbim despre Siria?”
    Nu s-ar putea sa vorbim mai bine despre Fat-Frumos, sau despre Robinson Crusoe? (Ceva cu cat mai fictiv (!) – sau macar mai departe – cu atat mai bine. Despre orice, numa’ nu despre ceva ce ne priveste / preocupa pe noi…)

    • Fraza este corectă. Ati pierdut pe drum, predicatul doamnei blonde, d-le Victor Ch… Recitiţi, găsiţi predicatul, şi apoi… cereţi-vă scuze. Glumesc. Dar predicatul este chiar acolo. Succes la căutări.

      • Ai dreptate dumneata, ACUM predicatul este (deja) acolo si fraza este corecta. (NU ACEASTA fusese formularea cand am comentat eu, nu-i asa, rabbi?)
        Am gresit necitand in comentariu fraza in intregime, asa cum aparea ea in text in acel moment, oricat de lunga era.
        Da’ scuze SUNT de acord sa-mi cer (mai ramane sa aflu si PT CE).

        • Stimate domn, există nişte limite, iar dumneavoastră păreţi decis să le depăşiţi pe toate. Mă bucură devoţiunea cu care v-aţi dedicat importantei opere de disecare a fiecărui text pe care îl scriu, dar nu merit atâta atenţie. Iar textele mele, îmi place să sper, merită să vieţuiască mai mult înainte de a fi supuse operaţiei de măcelărire. Altfel, desigur, nu sunt eu în măsură să spun cuiva cu ce îndeletniciri să-şi ocupe timpul.
          M-aş bucura dacă, pe viitor, ca toţi ceilalţi, v-aţi rezuma la comentarii la subiect, strict şi concis. Iar „polemicile” pe care le toţ duceţi cu alţi cititori, desigur,onorează acest blog, dar am decis că mă descurc foarte bine şi fără ele.
          Vă mulţumesc.
          P.S. Ca un favor personal, m-aş bucura dacă aţi folosi majusculele doar atunci când e cazul. Iar dacă aveţi nemulţumiri legate de ceea ce scriu eu, atunci e simplu: nu vă mai pierdeţi timpul cu asta.

  2. pe catone o stiu de actrita si cand o vad cu detergentu ma mai bate gandu sa iau unu cel putin io paguba de cativa lei. tu o dezvinovatesti pe doamna blonda care in mintea mea de iobag o asociaza cu amaratii de la rosia montana si io din film descopar manaria. acum te intreb pe matale moshe in mintea mea paranoica acum cand exista 3 tabere una prormgc una anti si aia care nu ai intereseaza tu unde esti? ca de bloguit ai bloguit. sa inteleg ca acu tre sa-ti cumparam strimfi?

  3. Aurul este ochiul dracului, si asta cred ca exprima modalitatea prin care se ajunge la el. Indignarea a plecat de la faptul ca doamna cu pricina apela la latura sensibila a omului, gen copilasii mei mor de foame, n-am cu ce-i imbraca etc etc. Cand romanul care trece prin aceleasi situatii vede ca ceea ce i se prezinta pe ecran difera total de ceea ce e in realitate, e normal sa reactioneze asa. Aia cu berea, cu detergentii si cu alte din astea nu afecteaza emotional pe nimeni.

  4. Doamna nu e blonda, e satena, sau poftim, castaniu.
    E agresiva pentru ca se apara.
    Asemeni unui caine pe teritoriu strain inconjurat de haita stapana a locului.

  5. nu-i decit un lucru de spus de siria: s-a umflat tarita in americani pe o dezinformare la fel ca in cazul wmd. pretextul e gata (pregatit) acum ei doar coc opinia publica. rezultatele… cui ii pasa de ele? celor citiva care vor fi promovati de obama le va fi o vreme mai bine si dupa aia se angajeaza pe modelul fostului cancelar german

  6. all due respect moshe dar nu sunt de acord.Una e actorul alta e slujbasul companiei care se prezinta ca altceva decat este.Iar in reclame nu-i vezi pe angajatii de la Dero cum se plang de petele nasoale ei fiind directorasi sau chiar si din mini-managementul firmei de detergenti.e un conflict de interese aici.Iar reclamele rmgc sunt minciuni pentru ca nu sunt prezentate ca reclame ci ca reportaje-documentare luate direct din viata reala.iar viata reala nu e aceea si nu e politically correct sa minti cu aprobare oficiala.Comparatia cu filantropica e fortata putin, inteleg unde bati dar chiar si de am lua de bune una e cersetoria si hotia de ghetou si alta e hotia parafata de presedinti si premieri.Acum, daca CNA ar avea ceva de facut pe lume poate macar asta ar fi putut face, sa verifice cumva veridicitatea unui reportaj clamat a fi real.televiuziunea se pretinde a fi un mediu controlat acum, dar doar intr-un sens, de ce nu si in sens invers.poate alta era treaba daca reclamele apareau doar pe net sau underground undeva, si nu in prime-time, ea doar o vrajeala pt prostit prosti.
    apar si eu maine pe teveu sa cer o pereche de plamani ca nu mai pot:cer parale, iau banu, multumesc public si plec. o fi ok?
    la partea cu noi s-o impiedicam ..e greu, desi da,asa e , doar noi putem s-o impiedicam. dar cum?
    cred ca solutia e una singura – in strada, numai sa ne saturam odata de lene si sa ne dregem gaturile in piata.si avem ce striga in piata, si strigam si de rmgc, si de base si de ponta.intrebarea e : suntem destui cei care am strans destula ura?

  7. @VictorCH – Dvs v-ati facut un scop in a ataca orice e scris pe blogul acesta? Nu de alta, dar nu mai e funny ptr mine sa citesc toooate analizele dvs pline de otrava si as fi curioasa daca va plateste cineva sau o faceti gratis (asta chiar n-as intelege-o) :))

    • In primul rand, iti multumesc (la modul serios, nu in batjocura) pt decenta limbajului si a „tonului” cu care ma critici (care imi face placere sa constat ca sunt prezente – impreuna cu corectitudinea gramatical-ortografica si cu politetea) oricat de NEplacuta mi-ar fi ideea astfel exprimata.

      In al doilea rand, iti cer scuze pt neplacerile pe care (se pare ca) ti le-am provocat in trecut, iar pt viitor am la dumneata rugamintea ca acele comentarii care au drept intitulare numele (pseudonimul) meu sa nu le citesti, sa le „sari”. (PE LANGA numele meu – chiar daca el n-ar aparea – comentariile mele sunt usor de recunoscut: sunt acelea lungi.)

      Daca-mi urmaresti comentariile, dupa cum reiese din ceea ce scrii, ar fi trebuit sa remarci ca unele comentarii imi sunt neutre, si altele sunt de-a dreptul elogioase. Alea nu se mai vad, raman vizibile doar cele critice? (Sau faci DUMNEATA ceea ce ma acuzi PE MINE ca fac: comentezi tendentios?)
      (Chiar si pt comentariile in care critic, intentiile mele sunt – zic eu – DEPARTE de a fi „otravite” (sau poate „otravitoare”?), ci – din contra – sunt pozitive: criticile le fac cu scop constructiv, pt indreptarea a ceva ce eu consider / constat ca este gresit, nu cu sens distructiv, ca sa-mi bat joc. Daca in mintea dumitale ele devin ceva negativ si asta te deranjeaza, solutia e simpla: evita-le, nu le mai citi. Eu ORICUM – N-AM de gand sa ma transform intr-un aplaudac care „prin definitie” sa fie de acord cu orice…)

      Si NU, nu sunt platit de nimeni, n-are CINE s-o faca*. (N-am inteles CARE dintre variantele alternative „n-ai intelege-o”: daca AS FI, SAU daca N-AS FI platit…)
      * Din fericire (din pacate?) La cat de „amarastean” constat ca sunt, n-ar fi exclus (in functie de sumele puse in joc) sa accept o asemenea oferta, daca mi-ar fi facuta.

      (Nu te-ai intrebat – inainte de a posta comentariul – oare DE CE autorul blogului IMI „APROBA” totusi aparitia comentarilor (care inainte de publicare SUNT supuse moderarii), „le da drumul”, desi sunt atat de multe si de lungi? Poate pt ca PE DUMNEALUI il deranjeaza CEEA CE si FELUL IN CARE scriu, „otrava” din ele?)

      Si o remarca ortografica: incearca dumneata sa pronunti „cu voce tare” cuvantul „toooate” – asa cum l-ai scris – si probabil vei ajunge si dumneata la concluzia ca ar fi preferbil „de lungit” nu vocala „o”, ci „a”.

  8. @ Victor Ch :), nu aveti pentru ce sa-mi multumiti :)ptr mine e foarte dragut sa citesc si comentariile, insa sincer atata analiza frazei nu am mai citit din scoala generala …

    Nu cred ca intentia cuiva e sa se transforme in apludac, a mea una clar nu e, iar vis-a-vis de tot ce mi-ati mai scris, sincer aveti o determinare demna de o cauza mai buna :).

  9. Nu stiu daca apare comentariul dinainte, mi se afisa o eroare de server, de aceea revin . 🙂

    Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti, asa sunt eu politicoasa si stiu sa scriu :), insa va spuneam ca nu am mai citit atata analiza gramaticala din clasa a opta …

    In general citesc si comentariile pentru ca sunt amuzante, arata un nivel al cititorului, e posibil sa sar peste ale dvs de acum 🙂

    Peste celelalte scrise de dvs o sa sar, ptr ca eu consider clar ca aveti o determinare demna de o cauza mai buna si asa cum v-am invitat si printr-un comentariu la alt post,va sugerez din nou : ce ar fi sa scrieti, sa nu va irositi in comentarii lungi, poate aveti talent si inca nu e descoperit 🙂

    By the way, orice alt comentariu nu va aduce valoare adaugata „conversatiei” noastre si nici un alt comentariu din partea mea 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...