AcasăRabbi ziceTeleviziunea rutieră

Televiziunea rutieră

Huidu a comis un accident rutier soldat cu doi morţi. Ştiu, ştiu! Accidentul e o întâmplare a hazardului, nu poate fi „comis”, intenţia este exclusă. Cu toate acestea, rămân la formularea mea: Huidu a comis un accident soldat cu doi morţi. Atunci când eşti tâmpit şi viaţa ţi-a atras de mai multe ori atenţia că eşti tâmpit, dar în continuare te crezi bulibaşa gândirii, rumeguşul şmecheriei, ciumete cu gipan şi pentru că tu eşti idiot doi oameni îşi pierd viaţa, atunci discuţia despre intenţie şi vinovăţie e ceva mai complicată. Oricum, nu Huidu e subiectul, deşi ar putea fi. El sau cei ca el.

Toată ziua cele două „televiziuni de ştiri” n-au avut altceva de scuturat decât marele subiect. Desigur, au murit nişte oameni. Sigur, în România de azi un rahat cu ochi ca Huidu poate trece în ochii unora drept un fel de mătreaţa celebrităţii. Şi? Livrezi  – dacă ţii neapărat- ştirea la un buletin de ştiri, eventual mai chemi doi neghiobi să comenteze zece minute şi gata. Asta dacă eşti o televiziune serioasă şi nu o dugheană care priveşte cu jind la cota de piaţă a otevelei.

O televiziune de ştiri serioasă nu şi-ar putea îngădui să risipească atât de mult timp cu golăneli de tabloid. Pentru că o astfel de televiziune, aşa cum mi-o imaginez eu, ar trebui să propună dezbateri consistente – care sunt cu totul altceva decât eternele trăncăneli nevrotice ale mereu aceloraşi invitaţi. O televiziune serioasă ar avea cu siguranţă emisiuni de riguroasă analiză economică, comentariu pertinent de politică externă, dezbatere competentă pe politică internă. Pentru asta trebuiesc oameni care să se priceapă la aşa ceva. Adică oameni serioşi, riguroşi, competenţi. Dacă nu-i ai, o zgudui o zi întreagă cu Huidu. Chemi aceleaşi moace triste care pot trăncăni despre orice şi umpli timpul.

Altfel cele două de ştiri par a se bate în rating. Şi una, şi cealaltă lăudându-se ca a rupt moţul la fes. Când socoteşti numărul de spectatori care constituie scorul marilor victorii de rating te apucă râsul. 300.000 e o mare ispravă! Niciuna dintre cele două televiziuni pare să nu înţeleagă de ce se întâmplă asta. O televiziune serioasă de ştiri, spre deosebire de OTV sau Taraf, se adresează, în principiu, unui public educat, o audienţă care vrea să fie informată. Tipul acesta de public aşteaptă exact lucrurile de care vorbeam: analiză economică sau de politică externă, comentariu de politică internă, dezbatere serioasă etc. Există o piaţă serioasă pentru aşa ceva, dar nimeni nu pare interesat să o ocupe. Cele două televiziuni care ar fi trebuit să acopere această piaţă par mai degrabă interesate de un soi bizar de divertisment ( un fel de infotainment – ca să folosesc un cuvânt deja inventat), ceva între tabloid şi divertisment facil. Chestie de viziune!

Dacă le spui realizatorilor de televiziune lucrurile astea ţi se răspunde că habar nu ai. Că ei sunt „oameni de televiziune”, că ei ştiu cum se face rating. Că nevroza vinde, că isteria se cere, că mitocănia şi manelismul rup telecomanda, că golănia sparge audienţele. Pentru că ei ştiu asta sunt specialişti. Pentru că tu nu pricepi asta eşti doar telespectator. Sau sunteţi telespectatori. Tot mai mulţi şi tot mai puţin interesaţi de ceea ce livrează ei, specialiştii.

P.S. Am prieteni în ambele televiziuni. Să mă ierte dacă rândurile de mai sus îi supără. Aşa cum ei îmi spun că am telecomanda la dispoziţie şi ei au mouse-ul la dispoziţie. Iar cei care ştiu că încearcă să facă altceva decât şuşă de televiziune îmi vor da dreptate.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. E indecent ce se intimpla. De fapt, este vorba despre doua persoane care au murit, si de inca una in stare grava la spital, care au dat din senin de un prostovan, si nu l-au putut evita. E plin de prostovani cu volanul in mina.

  2. Se pare ca pubicul educat nu mai rezista – aplicare a celebrului „cel mai destept cedeaza” – si renunta la TV in favoarea unor carti (ma refer la „carti” – scumpe si rare) sau a internetului (unde deasemenea ai mult de sapat printre mormanele de gainat, dar mai gasesti cate ceva). In tot mai multe posturi gasesc ceva de genul clasicului „Nu mai m-am uitat la TV de XX ani”. Si culmea, imi aduc aminte de cate ori mi-am dat pumni in cap – la figurat – ca am ratat emisiunea x sau y. E drept, au trecut sute de ani de atunci…

  3. Pe mine m-a durut cel mai mult faptul că nimeni, dar nimeni n-a fost interesat să afle dacă cei care au murit au rude care sunt ceva mai şocate ca Huidu, dacă au copii care să-i plângă. Poate mi-a scăpat şi atunci cer scuze anticipat, dar toţi, absolut toţi, plâng de mila devastatului Huidu care nu cred că va păţi ceva, nu mai mult de una mică şi cu suspendare. Pentru că la noi e lege numai pentru căţei, dulăii nu au nimic a se plânge.

  4. Total de-acord atat cu introducerea referitoare la Huidu , cat si cu tema postului , referitoare la „comercialismul” celor doua televizuri de stiri …!
    … Cu o completare numai: dar victimele …, victimele si familiile lor indoliate nu prezinta interes ??? 🙁 Sau nu fac ratingul visat … ! Bleah ! 😡

  5. Deschid televizorul … aflu vestea de pe unul din posturile „de stiri” … schimb postul, pe celalalt „de stiri” … se transmit obsesiv putinele imagini … se reia aceeasi stire plina de „ăăă’-uri si „mmm”-uri care sa prelungeasca cumva stirea … „ăăă dupa cummmm ăăăă se poate vedea ăăă in spatele meummm” … imi dau seama ca pana pe la pranz asta o sa se „toace” asa ca mut la ceva mai interesant … apoi inchid. Deschid dupa pranz … „Huidu, doi morti” … mut de colo-colo ca sa aflu si „altceva” – pe unul, una dintre victime are coaste rupte, pe celalalt, aceeasi victima, are, dupa cum spune medicul, o fractura de glezna – deci am o imagine completa (doar cei doi morti raman tot doi si tot morti) … poate ca mai pe seara se vor calma … si inchid. Seara – ACEEASI stire … de data aceasta apar informatii „de ultima ora” – cica politia „moşmondeşte” la 5 variante … oamenii discuta din toate punctele de vedere, ca de aia isi iau un ban de la televiziuni, nu merge sa o dea pe aia cu „Hai sa discutam despre altceva mai important” … intorc stirea pe toate partile, o zgaltaie, o scutura, asa cum intorci pe dos buzunarele si le scuturi inainte sa bagi la spalat o pereche de pantaloni.
    Dar cele doua posturi mi-au intrecut ORICE previziune in legatura cu ideea „sunteti de rahat”. Au reusit sa treaca dincolo de orice parere pesmista, dincolo de orice asteptare „neagra”.
    Ma intreb care ar fi audienta daca am avea voie sa alegem posturile TV pe care sa le platim … si inchid.

  6. Ca sa zic, asa eu vad posturi TV cu slabe urme de stiri decente ,de la fasa pina la barba alba ,2-3 comentatori in musuroiul de chelemeci care se baga in seama si mai ales o OTV-transformare rapida !. Despre Huidu nu merita sa vorbim …..

  7. Rabbi, când mă uit la televiziunile de ştiri româneşti, în cel mult cinci minute spumeg de draci. Ştiri cretine scrise de cretini, prezentate de cretini şi destinate unor cretini. Asta când nu manipulează făţiş informaţia. Efectul pervers este că s-a deturnat definitiv noţiunea de „buletin de ştiri”, dacă nu sunt prezentate ştiri cu un Bote, un Lis, o Biancă, Moni şi Iri, ăla nu e buletin de ştiri. Mai evident este buletinul sportiv, unde sunt prezentate exclusiv non-ştiri despre non-sport. Efectul de spălare a creierelor prin otevizare este atât de eficient, încât cred că populaţia României este îndobitocită pe cel puţin 20 ani de acum înainte, nu mai ştie ce e aia ştire, informaţie, cinema bun, teatru TV, dezbateri serioase (eventual cultură). Zici, Rabbi, că există public TV pentru cultură, dar la ratingurile TVR 2 (adesea), 3 (parcă mai rar) şi Cultural (mai mereu) mă fac să mă îndoiesc. Culmea este că exact canalele astea nu sunt accesibile în străinătate, dar mizeriile specialiştilor în ştiri si rating, da. Iar faptul că mizeria este generalizată este demonstrată de faptul că până şi Rabbi Mordechai scrie despre subiectul tabloid al zilei (iertăciune, dar o cam meriţi) şi nu despre întâlnirea lui Isărescu cu grupul Bildenerg şi consecinţele acesteia pentru toată ţara (exemplu de ştire autentică, serioasă dar care este ignorată total). Creiere dalbe …

  8. Un motiv in plus sa ne lasam de acest sport cretin numit „uitatul la televizor”. La fel cum unii din cei care fumeaza, din ce in ce mai multi, la un moment dat spun pas si nu mai pun tigara in gura, sau fumeaza una-doua pe an, la fel ar trebui facut si cu acest comportament daunator, adictiv, care provoaca daune si traume sociale en-gros, in masa, timpeste lumea la cap. Ar trebui pusa o taxa pe uitat la televizor la fel cum s-a pus o taxa pe fumat. „Uitatul la televizor dauneaza grav sanatatii mentale”. „Nu lasati copiii sa se joace cu telecomanda!”, „Un minut de uitat la televizor face cit cinci tigari fumate”, „Privitul pasiv la TV dauneaza la fel de mult”, „Stingi televizorul, iti maresti speranta de viata”, „Arunca televizorul acum si in 6 luni iti vei curata creierii de toxine”.

  9. Mai dai in …. mea !

    Numai reactii in favoarea lui Huidu dau. Ipostaze induiosatoare cu familia, subrezenii tehnice la Mercedes … s.a.m.d.

    Cand a comis Orban acel pseudo-accident (fara sa sustin ca intentia lui de musamalizare ar fi fost mai ortodoxa) toti urlau ca locul lui e in puscarie. Amintiti-va cazul ! … cu cineasti ocazionali s.a.m.d.

  10. La politică, agricultură şi fotbal se pricepe oricine. Problema este că priceperea asta nu înseamnă ştiinţă. Din cauza asta apar la tembelizor oameni care pot să discute despre orice subiect, oricând şi oricât. Asta nu înseamnă că ei sunt avizaţi. Punctez! Ei doar „se pricep” aşa cum şi orăşeanul ăla care a crescut pe vârful blocului se pricepe că morcovul creşte cu rădăcina în jos.

  11. Si eu ma gandeam la cei morti si la rudele lor. Din punctul meu de vedere Huidu ar trebui sa isi termine cariera, nu vad cum ar mai avea obrazul sa apara asa arogant si vesel la televizor. .Cum ar putea sa isi mai bata joc de oameni, el un… criminal, chiar daca este fara voie, caci fara intentie nu inseamna nevinovat….
    Ca va fi condamnat cu suspendare… mai sunt si altii. Nu invie pe nimeni daca intra el la inchisoare. Ar trebui sa plateasca daune, cat se mai poate intr-un asemenea caz, si sa i se interzica sa mai conduca.

  12. Vestea ca huidu a comis-o am aflat-o de pe net. Azi cat alegeam 1 chil de mere de la aprozar vanzatoarea si casiera stateau cu ochii beliti cat cepele pe una din cele 2 semitomberoane tv, Posibil ca puteam sa plec cu tot raionul lor de fructe fara sa platesc.
    Am inteles ca iar este rost de facut justitie la tv non-stop, asa ca voi prelungi putin viata bateriilor de la telecomanda prin neutilizarea acesteia pentru cel putin o saptamana.

  13. Sunt o persoana care nu se mai uita la TV-ul de aproape 3 ani pentru simplul motiv ca 90% din „stirile” prezentate sunt atat de „pozitive”, incat aceasta energie negativa cu care ma incarcam vizionandu-le imi strica ziua, relatiile si viata.
    De Huidu am aflat de pe net si este incredibil cata importanta se ofera in zilele noastre unei „vedete” si cum se „transforma” faptele reale pentru a o scapa basma curata:
    -ba ca nu era apt sa conduca – hai eventual sa „avertizam” un medic
    -ba ca a alunecat – desi cele 14-15 amenzi de viteza contesta faptul ca este vitezoman
    -ba ca este „ghinionist” – desi de fapt se poate numi „norocos…

    FAPTELE SUNT REALE! A depasit pe linie continua, cu viteza excesiva si a omorat 3 oameni ghinionisti care mergeau corect pe drumul lor!!!
    UN MERCEDES NU DERAPEAZA … nici la peste 100km/h !!!
    In fine… sunt multe CONTRA lui, insa…

    Tocmai pentru ca este „vedeta” are trebui dat de exemplu… ca nu-ti poti „permite” orice… sa omori 3 oameni si sa scapi cu suspendare… ci din contra, sa faca puscarie! Sa dai exemplu BUN copiilor tai … ca daca GRESESTI este PEDEPSIT… nu un exemplu PROST – ca poti face orice cu bani si nume!

    Dupa razboi, multi viteji se arata… parerile de rau sunt multe… insa din pacate pe cei 3 nu ii aduce nimeni inapoi, asa ca singura multumire pt familiile lor ar fi un ajutor financiar consistent si pedepsirea faptasului.

    Sunt curioasa de aceasta data… pana unde merge GOLANIA celor din fruntea tarii noastre… si a oglinzii ei – televiziunea!

    • Da mey tocmai pentru ca este vedeta nar trebui sa pateasca nimica. Ca daca pana si pe vedete le bagam lanchisoare ca pe ultimu nimurig cinea mai vrea sa fie vedeta. Si daca talentati astia ca Huidu nus vedete cineo sa fie vedeta sio sa faca bancuri? Mordechai? Ca lam vazut cand cu Franta si francezi si numa impresionat. Toate poantele erau luate din ceva revista mai putin una in carea inlocuit Bula cu un francez si unu cu scotieni pe carel stiam dintra clasa patra.

      Si sa sti ca asta sentampla sin alte tari. Uite de exemplu Jony Dep si Angelina Jolie sunt bine mersi nau ajuns la inchisoare dupa ceau facut filmu Turistu.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...