După alegerile prezidenţiale din 2009, un fruntaş PSD, vizitând ţinutul intens populat al ridicolului, găsea o explicaţie năucitoare pentru eşecul lui Mircea Geoană: ultima dezbatere televizată, înaintea scrutinului, se întâmplase într-o zi fatală, joi, ziua „flăcării violet”. Cum se întâmplase ca flacără violet din joia fatală îl pălise doar pe candidatul partidului său, asta nu ni s-a mai spus. Aveam, totuşi, să primim raspunsul, nu după multă vreme, din alte surse. De notat că cel care invocase pălitura flăcării violet era extrem de serios.
La puţină vreme a urmat o tratare in extenso a subiectului. Mai întâi soţia fostului candidat s-a trezit povestind despre „atacurile energetice” la care fusese supus consortul domniei sale, pe durata campaniei electorale. „Atacurile energetice” îi păreau doamnei respective o explicaţie perfect admisibilă. Inepţia, prostia genuină, pe care Mircea Geoană le probase din plin în timpul campaniei electorale, trebuiau deci explicate invocându-se o şi mai mare prostie: atacurile energetice şi blestemul flăcării violet. Minunat.
Lucrurile nu s-au oprit aici. Explozia ezoterismului de larg consum era în plină desfăşurare. Am aflat astfel despre un ciudat, Aliodor Manolea, care funcţiona, dacă ar fi să ne luăm după susţinerile celor săraci cu duhul, drept un mare iniţiat, un soi de codoş al flăcării violet. Personajul ( idiot, semidoct şi ridicol, dar îndeajuns de convingător pentru unii ) devenea, la dreapta lui Traian Băsescu, un fel de Merlin la curtea regelui Arthur. Ştiu că e de un ridicol monumental, dar am fost cu toţii trăitori ai acelor momente. Fireşte, cravatele susţinătorilor lui Băsescu, s-a observat, erau de culoare violet. La fel rochiile, bluzele, eşarfele, broşele, doamnelor care îl susţineau pe Traian Băsescu. Deci flacăra violet era rezidentă la Cotroceni.
Un cunoscut, om serios altfel, aparent zdravăn la cap şi cu stagiu serios prin biblioteci, nu se desparte de un pietroi, pe care îl cară pretutindeni după el. E ferm convins că pietroiul acela e recipientul binelui său. Dacă cineva, cine ştie cum, îi atinge piatra, atunci urmează un adevărat ritual de „purificare”. Piatra trebuie „citită”, ţinută în apă de izvor nu ştiu câte zile, ş.a.m.d.
Ai si matale mila ,uite cumnatul meu fost plutonier la iubit pe Base si la iubit ,si la iubit …. pina la ciupit la ‘penzie’ ,acum il iubeste pe DD ce dracu sa fac ,nu ma bag pe el ca ia foc in gura ,in colo este baiat valabil cred ca pot sa ii fac cunostinta cu Belu Capacitate !!. 🙄
E piatra filozofala, Moshe Rabbi. 😉
Auzi, bre Rabbi ?!?!?! Cum o chemat-o pe fosta ta profă de latină???
Am vazut „decît” titlul şi m-am enervat! Mai la vale n-am cetit
Banzai!
Ia vezi cum faci şi poate îţi ţii promisiunea de a mă ocoli. Sau te ajut eu. Nu ştiu cine ţi-a băgat în cap că ne batem pe burtă, dar m-am săturat să îţi tot tratez cu înţelegere mitocăniile. Hai pa!
OK! În regulă! Am vrut să fac un „spirit de glumă”… Da’ dac-aşa o iei.. N-oi mai dernja.
Orice, da’ mitocan nu-s.
Pa!
Mda… Eu vad bold acolo… poate pentru ca-s ochelarist?
Rabbi,
perfecta analiza pe care o faci unui fenomen halucinant, peste care nu poti lipi decit eticheta de „cretinism galopant”. Da, asa e, insa o astfel de realitate este una „de masa”, iar tu risti sa pici de papagal daca nu-ti inventezi o masca de dobitoc edificat, inspirat si conectat la sursa divino-esoterica a fenomenului. E ca si in cazul religiei, al credintei religioase: „Nu crezi? Pai, nu, nu prea samd! Nu se poate asta! Orice om are o credinta!”
La rigoare, fenomenul tine de specia gindirii magice, un gen de non-reflectie care insoteste omenirea, cum bine spui, cam de cind s-a nascut ea pe pamint, gratie lui Doamne-Doamne sive naturae.
Doar ca prin paleolitic, prin caverne si pe maluri de riu, puteai sa accepti ca avind nivelul tehnologic pe care-l aveau, fiind ei nuzi precum Boc la Spa, nu puteau decit sa creada in divinitatea fulgerului, a ploii, ninsorii, basinii, futaiului, leului sau ursului.
Azi, cind folosim sateliti ca sa ne injuram de mama la telefon, cind putem vedea ce face vecinul Nicu cu nevasta-sa in cortul de safari din Egipt, cind operam cu laser genunchiul si creierul, nu prea mai merge.
Paradoxul determina insa ca supernivelul tehnologic sa coexiste fara greturi aparente cu gindirea magica.
L-am vazut pe Patapievici facindu-si cruci cu toate membrele din dotare ca Bossul al Mare din tarii sa-l salveze pe Horia Bernea. Evident, Patronul divin avea nitelus alte treburi la acea data, asa ca Bernea a murit putin, insa ramine credinta magica in interventia fortelor transcendente. Era pe vremea cind mai credeam in „marea rationalitate” a elitistilor lui peste prajit.
Aiurea, sint la fel de cretini si de spalati pe creier ca ultima baba ce locuieste la patru metri sub zapada in nu-s ce sat din Buzaul boreal. Doar ca baba are mai mult bun simt, ea isi poarta credinta la vedere, nu pretinde ca ar fi ceea ce nu este. Baietii care conduc Volvo automatic si Marcello de Alfa-Romeo, in schimb, sint ca Udrea, trecind drept ceea ce nu sint (ea, om politic, ei, intelectuali, cind in realitate meseria lor de baza e cu totul alta, nu mai intram in detalii ca-mi stric ziua!).
Deci, rabbi, ai de grija cu dobitocii „magici”, ca fiind ei numerosi, legiune, tata!, sint si periculosi daca-i ataci la lingurica metafizica a flacarii violet si la panasul oligoid al astrelor… Te pot linsa!
Mama prostilor este vesnic gravida.Prostul n-are „indoieli” ci numai certitudini.