Acum un an, o ştire dădea frisoane milioanelor de fani: George Michael era internat, de urgenţă, la Viena, pentru o afecţiune pulmonară. Apoi veştile care veneau erau din ce în ce mai proaste, starea sănătăţii i se înrăutăţea, nu mai reuşea să comunice cu medicii. În cele din urmă, după o lună, grecul părăseşte spitalul şi totul pare să fie în regulă. Apoi urmează o lungă linişte. Până când George Michael lansează o nouă piesă, cu videoclipul de rigoare. Tocmai acest videoclip vă invit să-l vedeţi. O să descoperiţi un George Michael mult îmbătrânit, o să-l auziţi cântând despre greul prin care a trecut, dar priviţi-i ochii. Priviţi-i ochii. Aşa arată ochii cuiva care a văzut moartea. Ştiu ce spun.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=SRAOG-BpNOw]
Impresionant! Mulţumesc, Rabbi!
Wow! Totul e un cap sau pajura…
Slava Domnului ca a scapat! George Michael este printre putinii muzicieni adevarati
http://www.youtube.com/watch?v=18JRjc9M2Gw&feature=related
Acum cativa ani un coleg a avut un atac de cord la servici. Nu eram in preajma, din fericire avem in firma un aparat de resuscitare si 2 voluntari care au facut training in folosirea lui asa ca a fost salvat.
Eram intr-o zi la masa iar discutia a alunecat cumva in directia viziunilor pe care unii oameni le au in preajma mortii, sunt convins ca ati citit despre treaba asta. La un moment dat cand discutia se potolise respectivul incepe pe un ton monoton
„Eu am fost in moarte clinica pentru cel putin 30 de sec. Va spun ca n-am vazut nimic, absolut nimic. Sunt crestin practicant(irlandez de origine), va dati seama cum ma simt acum”
A fost un moment groaznic, ma uitam pe fetele tuturor, un amestec de groaza, neputinta, greu de descris
Aceeasi privire am vazut-o intr-un film facut prin anii ’60, Elmer Gantry, un film extraordinar dupa parerea mea. E un personaj foarte complex, un ziarist, care se declara ateu convins, cumva in opozitie cu bigotismul de fatada predominant in film. La un moment dat respectivul e confruntat de Elmer Gantry (Burt Lancaster) cu intrebarea „Crezi in viata de apoi?”. Aceeasi privire pe fata ziaristului, un amestec de teama, neputinta si raspunsul pe un ton resemnat „Nu. Desi atat de mult mi-as dori sa cred”
impresionant scris, ASUR. Nu ca ar conta, in sine – ceva.
privirea seamăna cu privirea lui Peter Steele (RIP).