Marţi 13

Spuneam sâmbătă, în Ediţia de week end a Cătălinei Porumbel, că cei de la PDL (sau ARD, dacă vreţi) îşi pregătesc deja movila pe care să se poată cocoţa, după alegeri, şi să zbiere: Fraudă! Aşa e la noi: când ai mânărit-o cu arbitrul şi ai câştigat tu, atunci se cheamă că ai fost mai bun; dacă te luxează ăilalţi şi pierzi, atunci, vorba lui Pinalti, te-a furat albitrul.  Nu spun că şmenul, mânăreala şi mica ciupeală nu fac parte din tradiţia electorală a românilor, dar mi se pare că prea e tentativă de record mondial la tupeu să vină pedelicii şi să vorbească despre o fraudă electorală care nu s-a produs, în condiţiile în care ei s-au născut, vieţuiesc şi vor continua să existe doar în fraudă.

Nu are sens să mai amintesc de numărătorile Robertei Anastase, de isprava de la Ambasada de la Paris sau de milosteniile lui Flutur. Mi-amintesc cum, în 2004, tot astfel urlau (pe atunci în alianţa DA) că e fraudă la Gara de Nord, unde au votat cam cât în vreo 5-6 secţii de votare obişnuite şi unde, ce să vezi, voturile pentru DA erau pe la 90%.

Aseară a ieşit şi zurbagiul naţional ca să pună o găletuşă de nisip la temelia moviliţei. Mai jigărit ca niciodată, a trăncănit vreme de o oră despre naiba ştie ce. Nu-i mai încăpea dopul în gâtul sticlei de grija instituţiilor statului. Aceleaşi instituţii pe care le-a călcat în picioare când a vrut şi cum a vrut. Aceeaşi jelanie pe tema unei prezumtive fraude. Ăsta a devenit primar prin fraudă, a obţinut două mandate de preşedinte prin fraudă şi a fentat o demitere tot prin fraudă, ne-a scăpat de grija flotei, şi-a proptit fiica la PE, a învârtit afaceri dubioase cu terenuri şi câte şi mai câte, pe scurt, de când se ştie el, a supravieţuit doar prin fraudă. De la contrabanda cu ţigări, de pe vremea când făcea pe marinarul, până la casa din Mihăileanu. Iar acum a ajuns la iluminare şi a descoperit că frauda e câh.

Omul a făcut socoteli şi i-a ieşit că la referendum s-a fraudat masiv. Bun. Bine. Păi, hai să zicem că-ţi dau dreptate, monşer. Atunci, aşa stând lucrurile, înseamnă că cifrele de la referendum sunt greşite şi de fapt pe tine te iubesc românii cam cum iubesc babele înghesuiala la moaşte. Aşa că de ce nu ieşi tu la o băiţă de mulţime, să dai nas cu poporul ăla care te iubeşte peste măsură? Şi nu mai stai la mâna facebook-ului, vii şi îţi iei like-urile direct în chelie.

În altă ordine de idei, văd că cei de la USL sunt încă sub narcoză. Apar tot felul de sondaje care le excită nervul electoral şi ei se simt printre cifrele alea ca Gregorian Bivolaru în balta de pişat. Dibacii socotitori îi văd pe uselişti binişor peste 55%, în apropiere de 60 %, iar pe arzoi în jurul a 22%. Vreau să mă înşel, dar m-am înşelat mult, mult mai rar decât institutele de sondaj – supere-se cine vrea! Aşa că în estimarea mea, ochiometrică, fără buget şi eşantion reprezentativ, lucrurile ar fi ceva mai încurcate. Cifrele la care mă aştept eu, la alegeri, arată cam aşa:

– USL : 50 – 54%;

– ARD: 29-33 %

– PPDD- aprox. 7%

-UDMR – 5-6%

Restul e mărunţiş. Mă refer strict la votul popular, nu la calculul mandatelor. Sper sincer să greşesc. Aşa că cei de la USL ar face bine să noteze că acum a început campania electorală, iar alegerile vor trebui câştigate pe 9 decembrie, nu în sondaje. Iar factorul Oprea nu e absolut deloc de neglijat. Am zis!

Asta e. Ne vedem diseară, de la 18:45, la Dana Grecu, pe Antena 3.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...