Poveste fără sfârşit

În lumea aceea stranie, stăpânită de oameni, se afla o ţară.

În ţara aceea, undeva, se afla un ţinut.

În ţinutul acela se afla un cătun.

La margine cătunului exista o pădure.

La marginea pădurii aceleia se afla o căsuţă prăpădită.

Căsuţa de la marginea pădurii avea doar două odăi.

În una dintre odăi, mică şi întunecată, aproape e fereastră era un scrin.

În scrinul acela, pe care nimeni nu-l mai deschisese de multă vreme, era un plic.

În plic se afla o scrisoare.

Scrisoarea începea astfel:

“În lumea aceea stranie, stăpânită de oameni, se afla o ţară…”

 

 

În povestea aceasta nu apare, aţi observat desigur, niciun om. Apar însă urmele oamenilor. Case, odăi, cuvinte. Oameni nu apar. De aceea e o poveste fără de sfârşit.

2 thoughts on “Poveste fără sfârşit”

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.