Poveste fără sfârşit

on

|

views

and

comments

În lumea aceea stranie, stăpânită de oameni, se afla o ţară.

În ţara aceea, undeva, se afla un ţinut.

În ţinutul acela se afla un cătun.

La margine cătunului exista o pădure.

La marginea pădurii aceleia se afla o căsuţă prăpădită.

Căsuţa de la marginea pădurii avea doar două odăi.

În una dintre odăi, mică şi întunecată, aproape e fereastră era un scrin.

În scrinul acela, pe care nimeni nu-l mai deschisese de multă vreme, era un plic.

În plic se afla o scrisoare.

Scrisoarea începea astfel:

„În lumea aceea stranie, stăpânită de oameni, se afla o ţară…”

 

 

În povestea aceasta nu apare, aţi observat desigur, niciun om. Apar însă urmele oamenilor. Case, odăi, cuvinte. Oameni nu apar. De aceea e o poveste fără de sfârşit.

Facebook Comments

Share this
Tags

Must-read

Democrația americană?

Microbismul nostru politic e mereu în căutare de noi teritorii de manifestare. Conform unei vechi și robuste tradiții, chibițul politic nu trebuie să știe,...

Nea Stere și Duracelu

Nea Stere are un discipol. Precum Socrate odinioară. Am putea socoti chiar că banca din fața blocului a devenit un fel de Păltiniș. Astfel,...

Nea Stere și războiul

O reîntâlnire cu nea Stere e un eveniment. Comparabil cu transportul dus-întors pe ruta București -Kiev a unei stive de cherestea. Pentru cei care nu-l...

Recent articles

More like this

2 Comments

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.