Pe la curtea regilor Franţei exista o sumă de obiceiuri curioase. Nu mă refer la spaima de apă şi săpun care a dus la inventarea unor sofisticate instrumente de scărpinat, nici la enciclopedia micozelor care înflorea sub perucile bine pudrate, dimpreună cu viguroase culturi de păduchi. Dacă aveai oareşce pricină de rezolvat, ori pur şi simplu te trecea nevoia de a te pune bine cu regele, era musai să-i pupi în cur favorita. Pe regină puteai s-o tratezi cu sictir, că nu deranja. Dar cu metresa regală n-aveai voie să cauţi sfadă. Dacă lingeai cu îndeajuns osârdie dimprejurul maro al sfincterului favoritei, o scoteai la capăt.
Sigur, în aceeaşi perioadă, boborul cel franţuzescu se lupta cu râia, păduchii şi mizeria. În vremea iasta, păduchioşii cu peruci pudrate zideau la şatouri şi se dădeau galanţi în epistole şi pizdelnici în năravuri. În comun cu poporul aveau doar păduchii. Cam aşa şi pe la noi, azi.
La isprava de ieri a pedelicului s-a petrecut fără de samăn întâmplare încât încă ochiului îi e de mirare şi urechii îi dă galben de scârbă. Că s-au strâns portocalii de Bucureşti, mai cu Plăcintă, mai cu Canacheu, să-şi aleagă ispravnic pe măsură. Şi cum la portocalii lucrurile nu se petrec ca la oamenii zdraveni, căci portocaliii sunt uşurei la fire, nededaţi reului obicei al giudecăţii, necum fiind obicinuiţi cu prea multa gândire şi fiind ei iute de smintit din creierii lor, ca să le fie giudeţul lesnicios şi fără stricare la maţul creierului au avut de ales dintre… un singur candidat. Căci altfel de prea multă zăpăceală şi acru de încurcătură se stricau minţii şi deveneau încă mai bicisnici decât îs. Şi cum favorita bulibaşei era singura pe care o aveau dânşii de ales, au şi ales-o, după aplecată şi fără sfială lingere dindărăt. Dar despre stricăciunea năravurilor şi urâtele apucături ale portocaliilor încă s-a mai scris şi n-o să risipim vremea cetitoriului cu acestea.
Dară văzându-se ochioasa lui vodă potrivită la beilic pe măsură dumnealui curului dumneai, încă şi mai sus a râvnit lingurica ei şi a grăitu că peste tot târgul Bucurescilor încă se vrea isprăvniceasă şi nu doară pe dimpregiurul portocalicesc. Şi au chiuit şi au făcut zarvă multă toţi ai ei şi au zis că întocmai.
Că încă toată visteria stă să-i umple pohta ei dară. Şi încă din sculele cele de preţ şi giuvaierurile domniei să va mai vinde şi preface în bani peşin ca să împlinească ea nevoia de zahar şi untdelemn cea de voturi aducătoare…
Şi abia apoi să vedeţi voi parcări în Bucureşti. Eheeei!
„Şi au chiuit şi au făcut zarvă multă toţi ai ei şi au zis că întocmai.”
pai cam asa se joaca fata si pe stînga si pe dreapta.
fraza de sus ar merita pusa moto la o cronica a ultimilor 20 de ani.
Tot inainte… ca inainte era mai bine? Ne-am intors de unde am plecat? Sau repetitia e mama intelepciunii? Oricum ai da-o, e de cacao… :))
nu am putut decat un minut sa ma uit la tv..apoi m-a apucat o stare de voma…
oare asta si-a dorit? asta o fi fost telul ei sau tinde si mai sus?
superba cronica, Rabbi… as rade cu lacrimi daca n-ar fi atat de adevarata 🙂
A fost misto congresul pcr, aaa, pdl, nu-i asa?
Misto articolul , „cronicare” ! F. fain si EXPLICIT comentariul , in stilu-ti caracteristic … ! 😛
Ş-om încăleca pe-o şa şi ne-om căra d-aicişa…
Ei, las că vine el vodă cu o schimbare de constituţiune, să fie tricoloriul musai cu 4 colori iar mneaei să fie aleasă deacu, în orice i-o pohti tîrtiţa, doar prin bătăi din mînuri şi strigături. http://teaca.wordpress.com/2010/11/21/cvadricolor-cu-stelute-violet/
Unde sa ne caram?…in Congo era destinatia portocaliilor, dar daca tot n-au mai plecat(din pacate) au adus Congo aici…numai ca negrii nu sunt chiar asa de negri…de fapt, tot negri sunt, doar ca mai portocalii asa 😀
Mă înclin cu plecăciune, cronicarule, că înţelepţeşte grăieşti! Că nu iaste pre lume mai mare ciudesă cât ungerea muierii celei cocoşeşti în cin de isprăvniceasă a Bucureşcilor! Iaste lucru de şagă a videa pe toţi boierii portocacalii cum se scoboară cu pupatul părţilor dimpregiurul dosului celui căftănit cu caftanul de isprăvniceasă!
Ce mă tot căznesc a limpezi în giudicata mea, cronicarule, este : dacă sărăcană naţia tot înţesată de Hameleoni, Cucoşi, şi alte jigănii şi lighioane stricătoare, putem măcar la un Inorog a nadăjdui? Că de jigăniile aistea târâtoare, carele la chip şi voroavă schimătorii, fără giudicată şi târâtoare sunt, mi s-a lehămetisit cu asupra de măsură.
” Nimic nu e mai periculos pentru un stat ce se voieste a se reorganiza,decat a da franele guvernului in mainile parvenitilor, meniti din conceptiune a fi slugi si educati intr-un mod cum sa poata scoate lapte din piatra cu orice pret ! ”
– adevarat scria N. Filimon, stiutorul de vremurile ce ii vor fi urmat.
Eu cred ca unul din cele 20 de voturi impotriva a fost chiar al Nutzicii. Ca doar e femeie dasteapta si nu s-ar vota stiind cat o duce capul !
Da´de ce s-o dat la televizie minunata adunatura? Ca sa vaza norodu´ cat ii duce mintea pe mai marii boiari?
Limbi nerusinate trase direct in gaoz,; idioata aia care o venit sa ia lumina; ala dement -jacuzzi saluta- i-ar fute-o pe tiitoarea marlanului, altii o faceau ora exacta, etc…
Sila totala. Greata…
Si televiziunile … Fara cuvinte….
Fain cronicar…. O să-i laşi fără pâine pe Macarie, Eftimie şi Azarie, iar lui Tallemant des Reaux îi crapă ficatul e invidie… 🙂
genial, mi-a dat o lacrimă în colţul ochiului de râs:))) de fapt e trist că ei ne conduc dar după cum ne-am obişnuit deja facem haz de necaz:))
“…Elena Udrea e întruchiparea unui scuipat pe care doar timpul şi rezistenţa noastră, tot mai anemică, e drept, îl mai împiedică să-şi facă drum către obrazul ţării.” 🙁 – o descrie perfect Raul Zan in comentariul sau :
http://www.antena3.ro/opinii/transpiratia-elenei-udrea-111356.html
Ar fi de ras , dar e de plans !