Fuck that!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rVcqSc12H4w]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. Incredibil! I-au adunat pe bietii oameni in frigul ala sa faca circul ala ieftin. Cui foloseste asta? Atat de cretini sa fie unii oameni in secolul asta? Ca totusi nu pot crede ca plangeau din convingere….

  2. Nici o lacrima, macar de samanta.Bieti de ei .Sa vezi cand se schimba roata,ce mascari o sa auzi.Cand a murit Stalin ,eram copil,invatatoarele se intrebau ce sa faca ca nu pot plange,una mai desteapta le-a spus: Cautati ,dracului o ceapa!.Sa facut si situatia a fost salvata,plangeau saracele de se cutremurau camesele pe ele.Bunica mea spunea mestecand intr-e masele:Sa-i fie tarana usoara ca piatra de moara.!!!!

  3. Plangeau din convingere. Intai erau convinsi ca daca nu le tasnesc lacrimile ca arteziana cand e langa ei tovarasu’ gradu cu camera, au belit-o.
    Si doi, au simtit pe pielea lor implementarea ideilor Ciuce, din generatie in generatie de Kimi viata fiind mai nasoala. Ori, cand ai asta in minte, e clar ca te pocneste plansul cand te gandesti ce vremuri vor veni. Sub raposatu’ d-abia se obisnuisera cu friptura de brazda. Acum asta va fi doar o delicatesa, de sarbatori… Pai sa nu plangi si te dai cu capul de asfalt?!

    • Exagerezi, Nadia. Noi nu eram îndobitociţi, doar mimam. Intre ai noştri, noi înjuram în draci. Il înjuram pe Ceauşescu, înjuram frigul din case, oprirea curentului, statul la cozi pentru orice, propaganda care ne sufoca, dar pe care trebuia să o aplaudăm.
      Noi nu eram îndobitociţi, eram doar laşi. Forma supremă a curajului nostru erau bancurile.

      • 1. unii plâng şi în zi de azi după Ceauşescu
        2. n-aş crede că se plânge 100% sincer în Coreea, or fi câţiva îndureraţi (şi cumva m-a luat şi pe mine un empatic nod în gât văzându-i), câţiva care plâng de musai şi unii care nu plâng deloc, ba chiar nutresc speranţa unei schimbări – măcar înspre sistemul cubanez. proporţia celor trei categorii nu îmi este cunoscută, dar ele există.

  4. orice comparatie intre Romania ultimilor ani ai lui Ceausescu si RPD Coreeana e exagerata. Oamenii astia au trait 60 de ani (3 generatii) intr-o izolare sinistra, dincolo de orice inchipuire.

    Noi mai prindeam un bulgar, niste rusi perestroikisti si glasnostisti, niste unguri, niste sarbi, mai dadeam drumu’ la un radio cu o europa libera, cu o voce a americii.. astia fug in china comunista, daca nu-i impusca niste tovarasi pe granita.

    Cultul armatei este dus dincolo de cel al partidului multiubit iar ideologia oficiala ii transforma pe Kimi inca din timpul vietii in zei, fara nici urma de exagerare.

    Este foarte posibil ca oamenii aia sau cel putin o parte din ei sa traiasca autentic ceea ce se vede in imagini. Nu au referential, nu au termen de comparatie. Tot ce „stiu” e produs de masinaria de propaganda indobitocitoare a omniprezentului Big Brother.

    Omeneste, sunt cutremurat ca e posibila o realitate ca asta, undeva pe fata acestui pamant.. Nu stiu ce ar putea fi de ras la faptul ca 24 de miliioane de muritori de foame sunt tinuti intr-o inchisoare cat o tara, in care n-au dreptul sa…in care n-au dreptul. Punct.

  5. Maimutareala trista si sinistra …! 😳 Mai ales ca am impresia ca presedintele Kim Jong-Il era destul de limitat in gandire … , iar tara parea condusa mai mult de cei din spatele lui . Iar acestia N-AU MURIT inca … ! 🙁

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...