Nu puteţi voi fura, cât va putem noi urî!

De ce protestez in strada?!

Pentru ca in casa, la munca, la telefon, sunt deja ascultat. E vremea sa ma asculte si din strada.  (Un protestatar)

N-am să pot amâna la nesfârşit şi până la urmă va trebui să scriu despre puiul ăsta de răzmeriţă care tulbură pieţele câtorva mari oraşe. Aş fi preferat ca atunci când o fac să am o imagine clară a ceea ce se întâmplă, ori nu e deloc aşa. Nu văd de ce n-am încerca împreună să desluşim ce se petrece.

Iniţial, protestele erau de redusă anvergură şi relativ inteligibile. La momentul când protestele abia mocneau, cauza lor era uşor precizabilă: solidaritatea cu doctorul Raed Arafat. Ulterior lucrurile au plecat într-o cu totul altă direcţie. Sau, mai exact, în toate direcţiile. Oamenii care au ieşit în stradă au găsit în aglomeraţie prilejul perfect de a-şi deconta toate nemulţumirile, acumulate în ani. E până la urmă firesc, de înţeles.

Printre cârcotelile care mi-au ajuns la urechi era aceea că în mulţime s-ar fi aflat şi membrii nu ştiu cărei galerii, că nu toţi cei prezenţi se puteau exprima în formule dichisite, că printre protestatari a fost zărit şi cutare, care e membru de partid la sectorul Ţ. Toate astea, iertaţi-mă, sunt suave prostii repetate de unii care nu mai au nimic de spus în apărarea stăpânului lor.

Mai întâi ar fi bine să realizăm că, oricât de dezagreabili ar fi în multe dintre manifestările lor, suporterii unei echipe de fotbal îşi păstrează calitatea de cetăţeni. Nu am cunoştinţă de vreo prevedere care să spună că declararea simpatiei pentru clubul de fotbal X echivalează cu lipsirea de drepturi cetăţeneşti.

Apoi, o chestiune care ar trebui luată în seamă este aceea că la revoluţii ( staţi liniştiţi, nu e cazul aici), la îmbulzeli, la proteste de genul ăsta, participarea nu se face pe bază de înscriere urmată de studierea CV-ului şi interviu. Fireşte că vor participa oameni de toate stările şi în toate stările. Sigur, ar fi ideal un protest în frac, al academicienilor sau măcar unul la patru ace, la care admiterea să fie garantată doar deţinătorilor de diplomă de studii aprofundate.  Vă garantez, totuşi, că la aceste proteste, mulţimea este la fel de eterogenă ca la manifestaţiile de susţinere a lui Traian Băsescu, din 2007, când a fost suspendat. De altfel n-aş fi deloc surprins să aflu că mulţi dintre cei care protestează acum au protestat şi atunci, împotriva celor 322.

În fine, se mai obiectează că protestatarii nu ştiu exact ce vor, strigările lor mergând de la alegeri anticipate şi demisia lui Băsescu, până la revendicări salariale şi altele asemenea. Din nou, firesc. Pentru că suma nemulţumirilor e mare. Pentru că mulţimea acestor nemulţumiri e vastă. Dar mai ales pentru că un astfel de protest nu e o monografie specioasă, dedicată nu ştiu cărui cutare subiect, ci un moment de răbufnire.

Continuarea aici.