Pentru că, spre osebire de moleşitele imitaţii de prin râpele Balcanilor şi mahalalele Levantului, au un satisfăcător conţinut de porc, lăfăindu-şi fustele de varză ori minijupele din foi de viţă în zeamă acră bine năclăită de unsoare stoarsă din hoitul răposatului porc. Pe cât de dispreţuit este slăninosul, pe atât e de mâncat. La români, aşa se obişnuieşte: să-l mănânce pe ăl de-l dispreţuiesc.
Pentru că nu impun un ceremonial sofisticat, precum incomprehensibilul ritual nipon al servirii ceaiului, nu e rost de mare dichiseală din mirodenii, nici de sofisticate solemnităţi gastronomice. Sarmaua, dacă îndeplineşte condiţia esenţială a conţinutului ridicat de porc, se potriveşte la nuntă, botez, divorţ, avort, înmormântare, pe scurt la orice chiolhan. În blid, în farfurie de porţelan sau pe foaie de plastic de unică folosinţă.
Pentru că ceea ce ne place stă ascuns în sutienul de varză, sub chiloţii din foi de viţă.
Pentru că, ne imaginăm, avem umor. Înjurătura scuipată printre dinţi, flegma azvârlită cu boltă, călcatul pe greblă, platitudinea mormăită pe ton scremut hâtru, toate trec drept pilde ale humorului şi mobile ale veseliei.
Pentru că suntem patrioţi când nu ne încearcă nimeni, cosmopoliţi când toţi ne călăresc, mimetici când apare curcubeul, hrăpăreţi când s-au isprăvit bucatele, gălăgioşi la vremea somnului, hliziţi la înmormântări şi harnici când nu mai e nimic de făcut.
Pentru că socotim barba semn al înţelepciunii şi pletele indiciu cert al romantismului, iar pe frizeri i-am transformat în „stilişti”.
Pentru că sarmaua se scrie fără cratimă, fără derutantul „i” şi fără epuizantul „â”.
Pentru că am ajuns carne tocată, deşi suntem varză.
Pentru că ne răzvrătim pe bloguri, ne războim pe FB, protestăm pe twitter, dar nu ratăm pasta de mici „la ofertă”.
Pentru că azi e 24 Ianuarie şi ne amintim doar că e o bună ocazia de a împinge nişte sarmale pe maţ.
Pentru că se potrivesc cu mămăliga, iar mămăliga nu supravieţuieşte decât în diminutivul „mămăliguţă”.
Pentru că madam Tatoiu apare la televizor.
Pentru că vrem să îi exasperăm pe britanici cu mirosul, dacă ne vom hotărî, totuşi, să-i invadăm.
Bunule Rabbi dacă apucă a ceti (până la capăt) alegoricul moralist naţionale această odă a conceptului mioritic de învălătucire (din turcesul sarma, sarmak) mult mi-e teamă că-n mainstream vor fi probleme colosale şi sare(-n bucatele statului de drept) vreun unit în muget şi simţire la o nebănuită ofensivă semantică!
Sarmalele[ pe Ardeal se fac cat e foaia de varza si cuprind si carne afumata si tocata bucatele cu toporu’=GALUSTE],merg la fix cu mamaligutza[cu litere mici-mancarea saracului]si SMANTANA, nelipsita SMANTANA.Care are ,…care nu ..se uita la tv
Romanul iubeste sarmalele si iubeste si sunca , berea si vinul ca sa aibe doctorii de lucru mai tarziu pentru un ulcer, o fiere imensa si asa mai departe.